Hot City - Cultura urbana feminina

Nu sunt eu o fire sensibila. Ba chiar stau mult mai bine decat alti oameni la acest capitol. Cate am vazut la viata mea si nu m-au ingenunchiat. Adica nu le-am aratat celor din jur. M-am abtinut cat am putut. Desi au venit pe capul meu valuri, valuri de nenorociri. Lasa copiii morti de foame din Africa. Lasa si cine stie ce neplacere te-a framantat pe tine.

Eu vorbesc despre neplacerile mele pe care ma chinui sa le ascund. Desi imi vine sa plang. Si nu o data. Cat de dificila este lumea. Si cum nu se pune ea la picioare-mi sa imi faca pe plac. Desi eu depun atat de mult efort ca fiecare sa se simta bine. Printr-o vorba buna. Si un zambet. Fac si eu ce pot. Si cat am timp, ca doar nu pot multumi pe toti.

Iar in schimb, cand este vorba despre problemele mele, nu suflu o vorba. Stau chitic ascunsa in sufletelul meu. Sau daca nu mai pot ma ascund dupa cladire si trag o portie sanatoasa de plans.

Recunoasteti cred mai sus discursul celui care este lovit de toate problemele. Si care daca stie cum sa il manuiasca are de tras numai foloase din asa zisa situatie nenorocita in care se afla. Important este sa te tii tare. Dar sa nu fii ingamfat. Mai lasa si tu un pic de umanitate sa se vada. Povesteste, ca asta este in regula, despre cat de greu ti-a fost. Si gura sa zambeasca in timp ce ochii sunt in lacrimi. Mira-te de cat esti de fragil sub necurmatele lovituri ce vin din toate partile.

Procedeul este bun. Din mai multe motive.

In primul rand le ingheata pe buze plansetele tuturor care si-ar dori ceva compasiune. Cat mai poate suporta un om? Si asta este foarte bine. Oricum, problemele tale sunt mai importante decat ale oricui altcuiva.

In al doilea rand poti refuza cu inima impacata orice. Pentru ca nimeni nu se avanta in a trage de un om care si asa este mort, copt si pe jumatate ingropat. Principalul este insa sa nu incerci aceasta schema inainte de a te asigura de bunavointa.

Si in al treilea rand tot ceea ce faci este primit cu o gratitudine imensa. Asa cum si trebuie de altfel. Sau mai exact ar trebui daca lumea nu ar fi atat de egoista. Noroc ca exista niste modalitati atat de simple de a-i aduce pe drumul cel bun.



Sa o tii asa mult timp se poate. Totul este sa alternezi problemele. O data sa fie de sanatate. Alta data existentiale. Mai pot fi si probleme legata de job. Ca da impresia de om serios. Si sa mai alternezi si perioadele rele cu cele normale. Din care insa neaparat sa te intorci in depresie. Sa stie lumea ca tu stii ca meriti multe. Si cazi in melancolii inlacrimate cand nu ti se dau. Nu ca ai invinui pe cineva. Doamne fereste. Dar sa isi traga fiecare concluziile si sa se prezinte la judecata de apoi.