Hot City - Cultura urbana feminina

Ce se intampla la serviciu nu merita nici macar jumatate de pagina. Am un birou, am un laptop. Am un telefon si un fax pe care rareori mai vine cate ceva. Si asta este bine, caci tot ce iti apare pe fax e ilizibil si incalcit si trebuie indosariat pentru a nu le mai revedea vreodata. Am o adresa de email unde sute de persoane pe care nici macar nu le cunosc la fata considera ca e cu cale sa spuna lucruri. Am niste colegi. Pe unii nu ii inghit, pe altii par sa ii plac.

Dar cred ca preferintele sunt doar asa, de distractie. Ar putea la fel de bine sa isi schimbe taberele intre ei. Am un sef. Cine nu are! Treaba lui e sa faca pe seful. Probabil nici cand esti sef nu ti se intampla nimic si scoti un ‘offf…’ lung incepand cu ziua de luni. Am niste clienti care pretind lucruri ce tin de domeniul fantasticului. De, sunt multumiti ca exact in acel moment ei sunt clientii si se comporta ca si copilasii lasati in groapa de nisip cu galetusa preferata. Jubileaza.

Dupa cum va spuneam nu se intampla nimic.

Am niste proceduri. Ca nu cumva sa fac apoplexie din cauza incercarii de a rezolva lucrurile altfel.

Am niste sedinte. Ca sa nu pot casca in voie si sa imi desavarsesc talentele la desen de floricele in colturile patratoase ale foilor de A4 aruncate ulterior cu precizie la cos.

Am o pauza de pranz in care nici macar nu pot barfi. Fiindca nu am ce. Caci, vai, nu se intampla nimic.

Am la baie o oglinda la care nu reusesc sa ajung fiindca e coada la machiajul cu instrumente aduse de vanzatorul abulant ce isi face acolo veacul.

Am internet. Dar ce mai pot acolo citi daca nu se intampla nimic in lume? Isi mai dau cate unii cu parerea, se mai bat altii cu pumnul in piept.

Am niste cursuri. Floricelele de pe foi se transforma in desen peisagistic. Profesorul pare sa fi urmat aceeasi facultate ca si mine si sa nu fi evoluat deloc de atunci. Dar e bine, in viitor ma pot face pictor.

Am de facut niste rapoarte. Ele imi ocupa cel mai mult timp. E greu sa scrii cateva foi despre nimic si sa pari interesant. Nu toata lumea e Seinfeld.

Din cand in cand, ca sa ne mai distram, se schimba procedurile. Ceea ce ne da peste cap. Fiindca ne pune memoria si atentia la incercare. De obicei merge totul mai prost ca inainte. Mai apare cate un prilej de cearta. Nimic serios, ca ne e lene.

Mai apare si cate un personaj nou caruia i se pare ca ar avea ceva de demonstrat. Nu e grav, nu poate trece de garda de fier a indiferentei noastre.

Din cand in cand ne mai schimbam birourile. Ne ia ceva vreme agitatia, exact pana aflam de unde se ia cafeaua si unde se tine pauza de tigara.

Stiu ca se spune ca locul unde nu se intampla nimic este scena pentru viitoarele drame. Dar pana nu apare Fat Frumos calare pe fax nu stiu cum se poate schimba ceva in aceasta blue monday lipsita de adrenalina. Fac o pauza, ca am auzit ca a aparut o noua gama de cosmetice la buda… bye.

Acest articol a aparut in martie 2008 in ziua lansarii. La multi ani Hotcity:).