Hot City - Cultura urbana feminina

De cand am intrat in "campul muncii", cum spuneau bunicii, am trecut prin neumarate faze cand venea vorba despre Curriculum Vitae. Daca imi amintesc bine, primul era scris de mana si continea vreo patru randuri. In timp, m-am tot straduit sa il adaptez cat mai bine cerintelor pe care mi le inchipuiam ca le are angajatorul.

Nu am doua MBA-uri, bursa Fulbright si nici nu am absolvit vreun colegiu de la Harvard, asa ca incercam sa ies in evidenta prin prezentare. Daca acum zece erau la moda sabloanele de CV din Canada si Marea Britanie, acum, o simpla cautare pe Google te zapaceste cu sute de rezultate, obositor de diferite: te si miri cate variante de ordonare a datelor s-au inventat. Pentru un timp, am uitat de existenta si tribulatiile Cv-ului, dar un mail primit de la o colega despre care nu mai auzisem de vreo zece ani mi-a adus in atentie o idee cu totul noua: Reteaua sociala profesionala.

You are now connected to...

Colega ma adaugase contactelor ei de pe LinkedIn.com. Cum nu sunt o mare fana a socializarii prin intermediul retelelor era cat pe-aci sa-l indes in Trash. Curiozitatea in legtura cu colega ma macina insa, asa ca  in doua minute am facut un cont si am purces sa explorez LinkedIn.

Si mi s-a parut o idee splendida. Ma bucuram ca un copil de fiecare data cand gaseam o noua persoana despre care nu mai avusesem nici o veste de ani buni. Contul asta imi oferea ocazia de a fi mereu prezenta online, intr-un loc in care experienta si educatia sunt afisate dupa un model care se bucura de succes in intreaga lume. Practic, oricine are acum acces la CV-ul meu, si nu mai este nevoie sa caut modele: cred ca performanta celor de la LinkedIn de a aduna peste 30 de milioane de utilizatori recomanda sistemul ales de ei.

CV-ul online este insa este doar baza serviciilor pe care le ofera Linkedin. Cel mai important atu al acestui website este interconectarea. Poti ajunge sa fii conectat cu sute de persoane care ti-au fost colegi de scoala, de serviciu, parteneri de afaceri sau pur si simplu prieteni cu care impartasesti interese comune. Mi se pare foarte interesanta sectiunea de recomandari: pentru ca pot, am recomandat doua foste colege, si acum astept ca cineva sa isi aduca aminte si de mine.

In liga smecherilor

Poti lega prietenii de afaceri pe Linkedin. Pe masura ce reteaua de prieteni a crescut, am avut acces la listele lor lor, prin care descopeream persoane cu care avusesem la un moment dat contact, dar nu mai stiam cum sa ii gasesc sau pe ce tema sa redeschid cunostinta cu ei. De la acestia accesam listele lor, si tot asa. In cinci zile am regasit 62 de persoane. A treia sau a patra zi am primit o oferta de job de la o companie care imi vizualizase profilul. Nu stiu cat de frecvent se intampla, dar daca am patit-o din prima saptamana pot presupune ca este un lucru destul de obisnuit. Companiile care cauta profesionisti te pot gasi foarte usor, si adevarul este ca din ce in ce mai multe folosesc acest serviciu, nu in exclusivitate, ci mai degraba ca pe un upgrade profesionist la clasicul sistem de "pile si recomandari". Am descoperit vreo treizeci de grupuri de discutii in care mi-ar fi placut sa ma inscriu: am ales doar patru, nu vreau sa par disperata. Am creat insa si eu doua, pentru a reuni colegii din doua scoli prin care am trecut.

Sa nu exageram

Este insa un site care trebuie folosit cu foarte multa grija. In prima faza, trebuie sa cunosti personal contactele pe care le inviti sa iti populeze reteaua, si sa te asiguri ca esti intr-adevar in relatii bune cu respectivii. De exemplu, n-o sa-i dau add tocmai sefului din 2000, pe care l-am lasat cu departamentul vraiste ca sa plec la concurenta. Ideea este sa gasim in primul rand persoanele care ne pot recomanda profesional. De la contactele acestora mai departe, incepe distractia.

Foarte important pe LinkedIn mi se pare sa nu te limitezi. Sa adaugi acolo tot ce consideri important despre experienta ta, fara sa treci totusi si numarul tezelor la care ai luat nota zece in liceu. Dupa testul facut de mine, poti ajunge sa ai intr-o saptamana in jur de cincizeci de contacte, dupa care reteaua creste treptat, de la sine. Tot "ïnceputul" ïti mananca aproximativ doua ore din viata, dar mie mi-a schimbat complet viziunea fata de piata locurilor de munca. Ca bonus, am regasit zeci de colegi si m-am imprietenit cu cateva persoane ajunse astazi foarte importante, a caror mare calitate este ca au fost colegi de scoala cu mine.