Hot City - Cultura urbana feminina

Eu sunt atat de buna incat sa spun altora sa faca lucruri. La care poftesc. La care viseaza. Insa ii opreste o jena. Visarea le este taiata de ganduri neplacute. Dupa caracter – ce va crede despre mine vecina de la 3 care acum ma da exemplu fiicei facand-o sa manance impleticit la fiecare masa de pranz in familie? Cum mai ies eu sa iau paine daca se va prinde toata lumea ca am incercat ceva si nu mi-a reusit? Si cine stie daca iubitul imi va mai spune povestea de noapte buna dupa un asa nenoroc.­

Greu. Stau toti cu ochii pe tine. Si asteapta sa o dai in bara cu ceva. Ca apoi sa inceapa sa imprastie vorbe in lume. Si sa rada la cafele. Ba chiar, unii mai rai si mai meschini te vor supune la pedepse mai palpabile. Straduindu-se sa iti demonstreze ca esti pe panta in jos. Imprastiind vorbe in lume. Sa nu te mai creada nimeni capabil de ceva bun.

Asa ca este greu sa te trezesti dintr-o data spunand – eu voi canta ca Madalina Manole. Bine, cu acest exemplu nu ma mai luati in seama. Sa spunem atunci de lucruri mai credibile. Voi interpreta vocea ratoiului din urmatorul desen animat romanesc. Voi scrie o nuvela la care prietenii mei vor rezona. Am sa fac un site care va creste ca Fat Frumos, fara pic de promovare. Ba chiar se va autoregenera singur. Si eu o sa traiesc pe o insula. Care o sa fie a mea.

Ei bine, eu cum aud de astfel de vise cum mi se increteste parul pe mana de placere. Si sustin persoana respectiva pana in panzele albe. Verbal, adica: “Haide ca se poate. De unde stii daca nu incerci? Si na, nu moare nimeni daca esuezi prima oara. Ceea ce este mai mult decat posibil.�

Si le vad ochii ingustandu-se un pic in fata posibilitatii de a deveni penibili in fata celorlalti. Cum mi se intampla si mie de atatea ori. De parca ar umbla in urma mea un om cu o portavoce ca sa imi tipe cu voce tare balbaielile. Si apoi le-ar da la un ziar care ma are numai pe mine drept subiect. Si acest ziar are milioane de abonati ce asteapta cu sufletul la gura de la 5 dimineata langa chiosc numai ca sa vada ce am mai facut eu. Ba in plus, vor sa treaca si pe online ca sa updateze instant.

Cand este vorba de mine nici nu sesizez absurdul unor astfel de temeri. Si imi infranez cu spor tot felul de actiuni. La ceilalti insa ma prind instant. Ca nu exista niciun infometat de informatii. Si nicio camera de inregistrat. A ceea ce mai vor ei sa faca. Iar daca ar fi, acesta ar constitui cel mai bun semn posibil. Ca sunt pe drumul cel bun. Si au mai mari sanse sa le iasa. Orice ar fi sa incerce.

Eu as vrea ca lumea din jur sa aiba curajul sa faca 1000 de greseli. Tu?