Hot City - Cultura urbana feminina

Daca vorbim de favoritul sefului, in multe cazuri el are cam aceleasi drepturi si indatoriri ca si bufonul regelui...  Fie ca trebuie sa-l acceptam in preajma noastra, fie ca suntem chiar noi in ipostaza cu pricina, ambele situatii sunt delicate si necesita atentie speciala. 

Situatia 1:  Lucram aproape de acest personaj. Atunci trebuie sa avem grija, pentru ca el este foarte constient de starea de gratie in care se afla si, cu mai multa sau mai putina delicatete, va profita din plin de ea.  Sigur ca nu trebuie acum sa ne facem pres in fata lui sau sa-i dam cu periuta toata ziua in speranta ca asa o sa ne castigam linistea.

Trebuie sa incercam sa ne purtam cat de normal se poate, dar fara sa incalcam niciodata limita atat de subtire a bunului simt, cum mai facem cu alti colegi. Adica, in acest caz, gata cu remarcile pline de umor pe care ni le permitem cu alti colegi "normali", cand spunem vrute si nevrute ca sa ne mai dezmortim, intr-o mica pauza.

Favoritul sefului poate fi foarte simpatic, si suntem tentate sa il integram in distractia spontana din birou, atunci cand e prin preajma. Dar sa nu uitam niciodata ca el are fir scurt cu seful, si ca, povestind lucruri pe care le-am spus, scoase din context, poate sa ne creeze o atmosfera neplacuta.  Mult mai bine e sa tinem totul intr-o limita corecta, sa nu ni se poata intoarce impotriva. 

Desi e poate cateodata tentant, mai ales dupa un pahar-doua de vin rosu la o petrecere de firma, mai bine ne abtinem sa-i facem confidente privind modul putin nedrept in care ne trateaza seful! Iar de remarci nelalocul lor, ca e asa sau pe dincolo, nici nu poate fi vorba! 

Ce mai!  Cu favoritul e bine sa "te ai bine", dar sa nu exagerezi, sa pastrezi o distanta sanatoasa.  Pentru ca, chiar daca ni se pare ca e un om bun si ar putea sa puna o vorba buna care sa ne ajute un pic, trebuie sa fim atente.  De obicei are o suita intreaga de lingusitori care stau pe langa el ca sa obtina mici favoruri, si e cam satul, asa ca mai bine nu!

Situatia 2:  Noi suntem angajatul preferat al sefului!  Lucrurile nu stau mai simplu aici.  Da, ne-am asigurat simpatia si protectia sefului, si suntem relaxati, nu ne e frica ca am putea avea vreo belea la serviciu.  Totusi starea asta de fapt se plateste destul de scump, daca restul colegilor creaza in jurul nostru un fel de zid politicos dar rece, care nu se demonteaza asa usor. 

Ce folos ca il avem pe sef alaturi, daca restul colegilor ne sunt ostili si nu ne includ in micile lor suete si distractii?  Peste tot suntem bineveniti, dar simtim ca ceva nu merge tocmai cum trebuie: zambetele sunt cam de plastic, discutiile de complezenta.  Si asta timp de cel putin 8 ore pe zi. 

E greu sa castigam increderea colegilor, dar nici sa ramanem mereu pe dinafara nu pare sa fie o solutie cu care sa putem trai.  Daca dam constant dovezi de seriozitate si discretie, si nu folosim informatiile pe care le avem despre colegi furnizandu-i-le intr-un mod neloial sefului, exista sanse sa reusim in timp. 

Deci oricum ar fi, angajatul favorit al sefului e lung prilej de vorbe si de ipoteze.  Dar cum noi suntem smart si avem intuitie, nu avem de ce sa ne facem probleme!