Hot City - Cultura urbana feminina

Odata ce ai lunar o anumita suma, si deci toate planurile si asteptarile ti le-ai facut in consecinta, este foarte dificil sa lucrezi pentru un salariu mai mic. Ai fi in stare la o prima analiza a acestei situatii sa spui ca ai face orice, numai ca acest lucru sa nu se intample.

Dupa ce iei insa o gura mare de aer, si poate si termini si un castron de cirese, iti dai seama ca de fapt nu ai face chiar orice si uneori pierderile materiale sunt mai mici decat cele de alta natura. Nu ai vrea sa castigi la fel daca pretul este lipsa timpului liber. Sau daca o faci cu pretul unui nivel dublat de stres. Si cu atat mai putin daca asta ar presupune sa urasti ceea ce faci, sa simti ca nu te reprezinta. Decat toate acestea mai bine renunti la o parte din castigurile materiale. Probabil a venit randul altora sa lupte pentru bani, tu te-ai maturizat suficient de tare incat sa intelegi ca acestia nu sunt totul in viata.

Eu cred ca la un moment dat fiecare dintre noi ar trebui sa se pregateasca sufleteste sa lucreze pentru mai putini bani. Si motivele pot fi foarte diverse: te-ai plictisit de foi si telefoane si te-ai hotarat sa te reprofilezi pe machiaj profesionist, domeniul care iti place nu mai este chiar pe val si toata lumea trebuie sa mai renunte la pretentiile materiale, nu ai chef sa te adaptezi la ceea ce este considerat acum de succes fiindca iti plac lucrurile facute ‘asa cum trebuie’, iti dai seama ca ai nevoie de mai mult timp liber pentru familia ta sau pur si simplu ca sa termini toate cartile din biblioteca.

Initial e posibil sa crezi ca dezertarea ta de pe baricadele muncii poate trece neobservata si lucrurile pot merge cumva de la sine, chiar daca tu ai alte interese. Dar la un moment dat vei fi nevoita sa recunosti ca pur si simplu banii nu mai sunt atat de importanti si esti de acord sa renunti la o parte din ei pentru ceva mai multa libertate. E adevarat ca de fiecare data iti spui ca este numai o situatie temporara, chit ca ea va dura chiar si cativa ani.

In ultima vreme am vazut din ce in ce mai multi oameni in jurul meu care au renuntat la o parte din castigurile materiale si au inceput sa se ocupe de altceva: lucruri care au considerat ca ii imbogatesc sufleteste. Au inceput sa se bucure de experientele din afara orelor de birou. Si sunt foarte multumiti de alegerea facuta. Daca i-ai intreba nu s-ar mai intoarce la starea de ‘sclavie’ in slujba castigurilor din ce in ce mai mari. Ei considera ca au acum mintea deschisa si este imposibil ca in viitor sa nu apara noi oportunitati care sa le ofere tot ce isi doresc, cu un surplus de bunastare financiara.

Isi deschid ong-uri, fac cursuri in tari straine de reorientare profesionala – ce sens are sa alergi cu limba de un cot ca sa gasesti clienti doritori sa plateasca pentru reclame cand poti sa faci scoala de bucatari in Franta? -,  isi renegociaza salariul astfel incat o jumatate de zi sa o petreaca acasa. Si este minunat ca se intampla asa, pana la urma banii nu ne definesc si cu atat mai putin pozitia pe care o ocupam. Important este ce si cum traim, vorba cantecului.