Hot City - Cultura urbana feminina

Toata lumea ar trebui sa angajeze tineri. Aflati inca la primii ani de munca. O fi buna experienta, insa ea vine la pachet numai cu belele.

Se spune ca tinerii ar simti trendurile. Se spune gresit. Ei le simt in aceeasi masura in care le simt si ceilalti. Care zic ‘aha, deci acesta este trendul. Sa fie sanatos, nu ma priveste. Eu tot ce mi-am pus in cap voi urmari.’

Tinerii sunt insa persoane cu o sensibilitate stomacala redusa. Si se arunca asupra trenuletului acoperit cu un staniol mai stralucitor. Un trenulet care sa mearga prin vai vesele si sa spuna iuhuu, iuhuu. Cu cat este mai banal si merge mai la fix cu atat se simt tinerii mai bine. Deh, atunci cand te urci prima oara in tren totul ti se pare un parfum. Iti vine sa canti de fericire si nu sa te batai de pe un picior pe altul de plictiseala, cum ar face orice persoana care are deja la activ cam 1000 de calatorii cu trenul.

Asa ca atunci cand esti pustan in ale muncii, daca te duce mintea si situatia este favorabila, dai cateva lovituri. Nu pentru ca faci cumva lucruri extraordinare. Ci pentru ca faci acele lucruri evidente de care nimeni altcineva nu are chef. Si le faci cu un entuziasm specific care nu te lasa prea mult sa te intrebi ce si cum. Succesul, oricat de micut ar fi el, te face sa fii exuberant si sa iti doresti cu ardoare si mai mult. Sunt oarecum incredibile lucrurile pe care le fac tinerii fiindca simt ca vor veni aplauzele.

Cu un pic de staniol si niste aplauze poti obtine de la ei multe lucruri. Sa isi piarda noptile pritocind la o idee, sa faca cele mai repetitive lucruri fara ca macar sa se incrunte, sa se vanda pe 3 gologani. Daca esti interesat de noutate la pret redus ei sunt solutia ideala. Se vand ieftin numai pentru placerea de a fi in joc.

Dupa cativa ani insa gata, toata magia s-a dus. Lucrurile evidente nu mai sunt de ei. Poti sa le fluturi succesul prin fata ochilor, dar dau din mana a lehamite ‘daca asta este succesul atunci nu imi trebuie’. Si contrar a ceea ce se spune de obicei, cei trecuti de pragul primului entuziasm sunt cei care stau la baza schimbarilor durabile. Pentru ca nu prea ii abati din drumul lor nici prin laude si nici prin intimidare.

Iar jocurilor deja fumate de genul ‘wow ce succes si recunoastere am / uite mama, sunt la tv’ le ia loc incapatanarea ‘ca mine, sau daca nu, nu ma intereseaza’. Si degeaba imi fluturi banii aia prin fata ochilor, ii voi face dupa placul meu, chiar daca in numar mai mic.

Dupa ce patima succesului trece vin incapatanarea sau lehamitea. In cazul tau care dintre cele doua?