Hot City - Cultura urbana feminina

Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand mai aud de o organizatie ca vrea sa se prezinte intr-un fel si face in altul ma cam enervez. Vrea sa ma vrajeasca, cu alte cuvinte, sa ma abureasca, sa induca in oroare.

Daca e vorba sa fiu consumator problema se rezolva destul de simplu – pana la urma ei sunt pentru mine ceea ce cred eu ca sunt si nu ceea ce declara. Degeaba spun ca sunt cei mai inovativi daca mie mi se pare ca cei din competitie lanseaza produse mai spectaculoase. Degeaba spun ca ma pun pe mine, clientul, in prim plan daca eu am experiente negative cu ei. Pana la urma ei pierd fiindca imi erodeaza increderea in ceea ce declara.

Daca e vorba insa sa lucrez la compania in cauza frustrarea devine maxima. Pentru ca, in mod normal, eu ma astept ca lucrurile sa decurga in conformitate cu valorile brandului. La fel cum cei care m-au angajat ar trebui sa se astepte ca eu sa ma comport in conformitate cu valorile pe care si le atribuie. Daca nu este asa suntem in deriva.

Imi amintesc de o companie care avea afisat pe pereti, la lifturi, care sunt valorile lor. Printre ele, clientii erau ce poate fi mai important. In experienta de lucru insa aflam ca da, ok, sunt importanti, dar parca mai important este sa facem bani. Asa ca, mi se sugerau moduri prin care as putea sa nu ma gandesc la interesul clientului, dar totusi sa ii dau lui senzatia ca nu mai pot de grija fata de el. Hm…

Ca sa nu mai zic ca mai exista si declaratii in privinta organizatiei – cum se simt oamenii la noi, ce vrem, ce apreciem, etc. Si ajungi acolo si iti dai seama ca lucrurile sunt cu totul altfel. De fapt rareori cele doua imagini chiar se suprapun, vorba aia, ei sunt in business-ul de a vinde ceva si daca e vorba de vreo problema poti da vina pe ‘forte independente de vointa ta’.

De ce se intampla asta?

Poti presupune ca este vorba de o oarecare doza de rea intentie si de cinism. Competitia e dura, problemele sunt multe, doar cei ‘tari’ supravietuiesc, etc. Asa ca spui ceea ce da bine, ceea ce atrage.

Poti presupune si ca intervine o oarecare inocenta intelectuala. Ceva de genul unei declaratii de la ex - 'eu chiar am crezut ca te iubesc'. Era o vorba cu pavamentul drumului spre iad...

Fiindca distanta de la cel care spune care sunt valorile pana la cel care le implementeaza e lunga, distorsionarile apar la fiecare nivel si pana la urma fiecare e cu interesul sau (iar in cel mai bun caz, cu interesul propriului departament).

Solutiile?

1. Sa faca managementul o autoevaluare sa vada daca nu cumva pestele s-a imputit de la ei.


2. Sa adapteze imaginea de brand la ceea ce sunt ei cu adevarat capabili sa faca. "Daca te apuci sa faci, prin pozitionare, o promisiune de valoare, dar nu esti sigur ca prin modelul tau de business poti sa indeplinesti acea promisiune, atunci pozitionarea ta este doar un exercitiu de retorica." (Aneta Bogdan).