Hot City - Cultura urbana feminina

Spunea cineva ca rudele nu ti le alegi. Din fericire le poti ignora, asa ca acesta nu este cel mai mare rau de pe lume. Dar cu siguranta pe colegi nu poti, iar pe superiori cu atat mai putin. Asa ca de fapt aici se da marea batalie a pastrarii nervilor intacti.

Iar comportarea conform etichetei la locul de munca tocmai asta ar avea in vedere, sa creeze cat de cat un spatiu respirabil. Evident, regulile sunt prea generale ca sa te ajute foarte tare, adica sunt la nivel de zgomot, curatenie, aspect fizic. Nu zic nimic de cum sa faci fata daca pur si simplu te enerveaza modul in care rade cineva. Sau daca nu suporti unele comentarii pentru care adjectivul de ‘tampite’ ar fi un fel de mangaiere. Sau daca un anumit tip de personalitate te face sa ai cosmaruri noaptea. Aici ar trebui sa te descurci pe cont propriu creindu-ti un fel de functie de ignore in creier. Sau gasind un mod de razbunare similar daca ai mult timp la dispozitie si asta te poate distra.

Sigur, astfel de reguli sunt rar stipulate ca atare. Si trebuie sa lupti pentru ele. Adica trebuie sa te duci la colega care are un parfum prea dulce si sa o intrebi daca a cazut in miere sau sa ii spui celui care iti trimite mailuri cretine cu da mai departe la 7 persoane ca daca mai face aste i le trimiti pe toate direct la spam… si tot felul de astfel de dragalasenii care seamana cu datul din coate in discoteca pentru castigarea spatiului vital. Unii inca mai spera ca asta se poate rezolva prin buna crestere, de genul sa spui multumesc, sa nu privesti condescendent pe cel care iti vorbeste si tot asa. Aveti aici o intreaga lista de dos and donts daca va apasa cumva curiozitatea cum sa faceti ca sa nu mai fiti nesuferiti. Iar daca vreti sa plangeti pe umarul cuiva intrebati-l pe John

Altfel de reguli sunt stipulate, si anume cele care te ingradesc pe tine. Reguli de genul la ce ora sa vii la munca si cu ce sa te imbraci, reguli privind folosirea internetului si a telefonului, regulile pentru modul in care iei masa de pranz, daca asculti sau nu muzica, ce ai voie sa vorbesti la pauza de tigara si cat de des sa o faci… si tot asa in functie de cat de ingusta este cultura organizatiei. Numai reguli minunate si menite sa iti faca tie viata complicata, asa cum era la scoala cand te puteai duce la toaleta numai in recreatie. Aviz sefilor, toti angajatii urasc aceste reguli, chiar si numai asa, din principiu. De ex eu urasc regula de a ajunge la job la o ora fixa, chit ca nu am nici o problema cu trezitul dimineata. Nici nu vreau sa ma gandesc cate injuraturi or fi spus cei care chiar depun un efort pentru asta.

Din fericire lumea s-a mai desteptat, acum regulile se scot, nu se introduc (cu exceptia catorva firmulite mici care le impun in speranta ca asa par si ei mai seriosi reusind doar sa fie foarte penibili si sa fie parasiti de mai toti angajatii). Se pare ca lumea a inteles ca exista mai mult de o singura modalitate de a atinge un rezultat ok si ca nu trebuie fiecare respiratie sa fie monitorizata, ba chiar dimpotriva. Eu pot sa va spun sincer ca am cautat un loc unde sa pot sta cu castile pe urechi cat am chef si nimeni sa nu se bage peste messengerul meu.

Daca vreti sa aflati mai multe despre razboiul ce are loc acum privind cucerirea libertatilor personale la job va indic acest articol.