Hot City - Cultura urbana feminina

Mda, probabil ca va ganditi ca si mine ca asta este un fel de gluma buna. Business etiquette este ceva ce vine din afara impreuna cu cateva corporatii iar in rest e jale mare. Romanii au adoptat-o, fiindca asa da bine, dar doar sub forma de spoiala – purtam cravata, folosim business cards, ne trimitem cosulete cu oua si cozonaci… si cam atat, pentru ca restul timpului e ocupat sa ne injuram pe la colturi si sa ne punem bete in roate.

Poate ca exagerez eu, dar asta este ce am observat:

Angajatorii nu isi respecta angajatii. Si asta se vede in nenumarate feluri. De la jignirile evidente pentru ca folosesc un limbaj de mahala pana la lucrurile mai subtile cum ar fi respectarea drepturilor lor (carti de munca, concedii, conditii oferite). Tot la respect se incadreaza si oferirea unei sanse de a avea o cariera, indeplinirea promisiunilor facute, ascultarea opiniei sale, etc. Pe la noi angajatorii au tendinta de a trata pe cei care lucreaza pentru ei ca si cum ar fi iobagi pe tarla, persoane de un rang inferior care traiesc din bunavointa lor. Se pare ca in Romania conceptul de angajat ca partener nu prea a penetrat. Nici macar in companiile care lucreaza pe proiecte. Tot ce pot sa spun este sa amintesc observatia lui Proust ca iti dai seama cat de nobil este cineva in functie de cum isi trateaza gradinarul.

Firmele nu isi respecta clientii. Sunt sigura ca aveti cu totii povesti triste cu niste cozi imense pentru a plati facturi, cu plati ratacite, cu tonuri dispretuitoare, cu livrari intarziate sau produse stricate. A fi client in Romania inseamna sa te simti fraierit, tratat ca o persoana enervanta, cu pretentii absurde. Nici nu stii ce sa mai faci, sa treci cu vederea pentru ca viata ta e totusi pretioasa si nu are sens sa te consumi cu imbecilitati sau sa lupti pentru drepturile tale, astfel incat pana la urma lucrurile sa se mai schimbe. Nici de cealalta parte a baricadei nu este chiar roz. Poti avea oricata simpatie pentru client daca politica companiei nu este sa ii oferi acestuia facilitati, ci doar vorbe fiindca acestea costa mai putin.

Firmele nu isi respecta partenerii. Bate asa un vant prin Romania de ‘sa iau banii si sa fug’ incat traiesti cu senzatia ca va mai fi putin si va aparea sfarsitul lumii. Desigur, toata lumea considera ca ceilalti sunt niste prosti, unii care nu stiu pe ce lume traiesc. Din cauza asta nu se poate incheia nici o intelegere mai inteligenta. Iar daca a fost incheiata tot asa poate fi si descheiata. Ah, si da, desigur, poti oricand sa nu raspunzi la mesajele primite, poti sa iti bati joc de faptul ca altul se bazeaza pe tine, poti sa vorbesti cu un dispret regal despre ceilalti din piata, poti sa pretinzi orice. Evident, daca nu te intereseaza decat ziua de astazi iti poti baga picioarele in el de parteneriat dupa cum iti convine. Si, evident, ca sa fii un roman veritabil da apoi vina pe mediul care te strica, care te obliga la tertipuri ca sa ai succes, care te inhiba si iti da in cap cand ai o idee mai buna. Da vina pe oricine, mai putin pe tine.

Pe voi ce v-a socat cel mai mult din comportamentul de business al romanilor?