Hot City - Cultura urbana feminina

Se vorbeste in ultimul timp despre profesorii care nu mai sunt ce-au fost, despre elevii care nu mai sunt ce-ar trebui sa fie. E drept ca s-a cam terminat cu dascalii tip "domnul Trandafir".­

Nici eu nu i-am mai prins pe aceia. In schimb, am avut posibilitatea sa fac diferenta intre profesori buni si rai, rabdatori si isterici. Am avut si profesori cu prbleme psihice si unii care meritau sa fie numiti ingeri.
E drept insa ca in ziua de azi profesorii sunt foarte stresati. O fi din cauza elevilor care vin X5-ul la scoala, desi multe cazuri se intampla in scoli de tara, unde copii abia au dupa ce bea apa.

Sa vedeti ce am patit intr-o zi, in fata unui liceu de mare popularitate din foarte centrul capitalei. Liceu de fite, cum s-ar spune. Si pentru ca eram rupta de oboseala, am pescuit o tigara, am aprins-o si fumam eu asa, ca si cum urma sa vina sfarsitul lumii, si eu sa raman in picioare dar fara tutun.

Cum fumam eu, naucita de caldura si oboseala, ceva contondent imi zboara tigara din gura. Dupa o secunda de liniste totala, in care parca si masinile s-au oprit, ma semiintorc incetisor, cu grija, ca sa evaluez pericolul.
O dama cam de varsta mea, dar de un gabarit care pe mine ma facea sa par stravezie, stransa bine intr-o costumatie pe care am evaluat-o la o suma respectabila, rosie la fata, ma privea cu indignare, ura, furie, ma rog, ca o pensionara din agricultura care priveste in ochi guvernantii.

- Nu ti-e rusine, si in timpul orelor, si aici la intrarea profesorilor?

Rusine mi-e ca prima mea reactie au fost ochii mari, tampi, si clasicul : Aaaa?!?!

- Ce te uiti asa la mine, zbiara aratarea. V-ati facut de o nesimtire ingrozitoare. La ce ora trebuia sa fii?!

Intre timp, neuronii mei alerti lamurisera situatia si am fost in masura sa articulez:

-Trebuia sa fiu la 11 undeva,  dar nu o sa ajung pentru ca planuiesc sa stau putin aici si sa avem o discutie. Femeie nebuna, zic, ce e cu tine?! Cum sa faci asa ceva? Era ultima mea tigara! ( nu era adevarat, insa, de dragul discutiei…)

Femeia, mai linistita, se uita mai bine la mine si realizeaza enormitatea confuziei, isi cere scuze…

- Sunt la pamant cu nervii, zice ea, m-au omorit copii astia. Si isi aprinde o tigara, oferindu-mi si mie una.

Zic mersi, dar am treaba. Aduna-te femeie, nu te lasa. Hai pa.

Nu stiu cum sa va spun, dar femeia asta o ducea bine. Era foarte bine era imbracata, aranjata si  hranita. Daca o stresa atat de mult sa fie profesoara, de ce insista?

Cred ca este inca o chestiune de prestigiu, astept pareri.