Hot City - Cultura urbana feminina

Aceasta este una dintre intrebarile care ne macina mult, mai ales daca suntem nemultumiti cu nivelul de trai pe care il avem si visam la imbunatatiri substantiale. Drept pentru care ne facem planuri – la anul voi avea un salariu cu 20% mai mult. Iar apoi, convinsi ca acesta este dreptul nostru nu ne gandim cum vom obtine asta, ci cum ii vom cheltui.

Hm… parca nici 20% mai mult nu sunt asa de multi. Au mai ramas pe dinafara inca vreo 4-5 dorinte majore. Dar nu face nimic, strangem bine din dinti si mai rabdam inca 2 ani. Iar atunci vom avea cu 40% mai mult, ceea ce este cu totul alta poveste.

Deja peste 3 ani ne ia cu ameteala cand ne gandim cum ne-ar placea sa cheltuim banii cu pricina. Iar apoi ne uitam la situatia de acum si ni se pare si mai trista. Atat de trista ca nici nu ne mai vine sa mergem la job. Si oricum in ziua respectiva suntem mult prea deprimati pentru orice altceva decat sa ne uitam la pozele de pe facebook si sa ascultam cateva piese care ne placeau prin liceu de pe youtube.

Problema cu acest scrasnet din dinti si asteptare sa treaca timpul este sa fii perturbat din visul tau de vestea ca un alt coleg aflat pe o pozitie similare castiga mai bine. Mult mai bine.

Si atunci se spulbera tot pactul pe care tu il semnasei deja in capul tau, desi nimeni nu iti confirmase ca ar fi real. Gandul ca nu trebuie neaparat sa astepti trei ani intai te frustreaza si apoi te nelinisteste. Deci cu ce este celalalt mai bun? Nu iti vine in minte nimic deosebit. Ba chiar sunt cateva situatii in care daca ai fi fost lasat ai fi facut lucrurile mai bine. De ce este acela atat de special? Uite o intrebare cu adevarat nelinistitoare, pentru ca daca nu ai raspunsul la ea atunci e posibil sa treaca trei ani si salariul sa nu iti creasca nici cu 5%, ce sa mai spunem cu 60%, cat ai tu in cap.

Si sa zicem ca nu este aceasta situatia, ci este tocmai invers – tu castigi mai mult, mult mai mult decat el. Dar daca stai sa te gandesti mai bine nici nu muncesti mai mult, nici nu faci cine stie ce lucru de care el nu ar fi capabil. Numai daca esti inconstient o astfel de situatie este una fericita in care sa stai sa te feliciti in oglinda. Ci mai degraba spune ca deja esti o cheltuiala mare, nici gand sa mai visezi la niste suplimente si, mai ales, mare grija fiindca poti fi inlocuit oricand cu cineva care stie la fel de multe ca si tine, dar accepta mai putini bani.

Deci, spuneti si voi, nu ar fi mai lipsit de dureri de cap sa nu stim cat castiga ceilalti? Insa Michiduta ne impinge de la spate si de cate ori avem vreo sansa sa tragem cu ochiul la salariul celorlalti nu stam prea mult pe ganduri, cu adrenalina bubuind ne aruncam spre ce este mai rau. Si dupa ce aflam ne batem cu mana pe frunte si oftam: “tiiii… si eu care chiar aveam impresia ca oamenii acestia ne trateaza in mod corect. Imi placea aici, nici ca o duc rau nu pot spune. Insa acum, fiindca mi s-a demonstrat ca sunt luat de prost trebuie sa plec. Vaaaiiii, si chiar nu am niciun chef! Dar nu, faptul s-a implinit, trebuie sa plec. Scopul meu in viata este sa castig mai mult decat Costel.”