Hot City - Cultura urbana feminina

De ce tragi asa de tare la munca? Ma intreaba cu draci toate cunostintele dar mai ales familia, iritata. Ca na, ca mama, preferi ca fata sa fie la-ndemana sa iti care niste plase cu vraza decat sa se scuze, ca e la sedinta. Pai e criza mama, raspund, ce vrei sa fac?

E oare momentul sa ma relaxez la job? Bine, mama mea ar putea sa imi raspunda ca eu mereu am scuza sa fiu la munca in loc sa merg cu ea sa cumparam bambilici, dar asta e partea a doua. Chestia este ca ii inchid frumusel gura cand pomenesc de criza, pentru ca nu e om sa nu stie ce devastatoare a fost si inca mai este ea pentru piata locurilor de munca.

Site-urile de job cresc ca udate la radacina, in timp ce hartiile de concediere umplu birouri si coada la somaj e din ce in ce mai colorata. Asa ca in aceste vremuri de restriste, angajatorul care are de oferit un loc de munca se simte un trimis al Domnului pe pamant. In primul rand, acum sase luni era dispus sa ii ofere unei noi secretare 1200 de lei. Acum suma a scazut fara exagerare la 800 de lei, si angajatorul tot simte ca ar putea gasi pe cineva la fel de bun si la 600.

S-a zis cu beneficiile, iar ziua dedicata pentru interviuri se transforma in trei, fiindca numarul de aplicante depaseste orice imaginatie. Am cercetat zilele trecute site-urile de job-uri, pentru ca uneori, daca lasi la o parte tragismul situatiei pot fi o minunata sursa de distractie. Mi-a cam ramas rasul in gat cand am vazut ca metehnele angajatorilor, destul de rele si in vremuri prietenoase, au inflorit ca mucegaiul.

In primul rand, pretentiile. Daca acum un an patronul se multumea sa ceara disponibilitate pentru program prelungit si rezistenta la stres, acum iti spune direct ca are pretentia sa lucrezi in weekend si ore suplimentare neplatite. Inainte vreme, la responsabilitati exista o lista de aproximativ cinci, acum sunt zece.

Nepasarea fata de ideea de a-si prezenta corect compania a crescut. Daca site-urile de job nu i-ar obliga sa listeze profilul firmei, probabil n-ar face-o nici pe asta. Din ce in ce mai multe companii au numele “confidential” de parca cei ce cauta de munca si-ar pune pe net cv-urile cu “confidential” in dreptul numelui. Si ce este cel mai rau, daca mai inainte gaseai macar cativa care spuneau aproximativ ce salariu ai putea primi ca angajat, acum s-a terminat.

Trebuie neaparat sa te imbraci frumos si sa mergi la interviu in Popesti Leordeni, schimband patru autobuze, ca sa afli ca salariul de inceput e format din 6 amarate sute de lei sau ca nu existe deloc, tu urmand sa te descurci din comisioane.

Da, putem spune ca ne inraieste criza, dar aici nu e vorba de rea vointa, e mai curand un fel de nesimtire care prospera mai mult sau mai putin, in functie de cum sunt vremurile. Atunci cand ne indreptam spre civilizatie se indreapta si ei, atunci cand ne indreptam spre haos (avand si criza politica) e cu atat mai rau.

Asa ca aveti grija si nu va cheltuiti toti banii pe drumuri spre interviuri-fantoma. Si inca o observatie: firmele care apar in topul angajatorilor pe site-urile de joburi PLATESC ca sa fie acolo, nu e nicidecum rezultatul votului angjatilor multumiti!