Hot City - Cultura urbana feminina

Inainte de a ma apuca de scris, am avut o cariera lunga si prolifica in marketing si PR. Lunga inseamna 11 ani si ceva. Prolifica inseamna ca am trecut prin 3 firme mari, am organizat zeci de evenimente si am cumparat publicitate in valoare de milioane de euro.

Uitandu-ma acum inapoi, la viata mea corporata, sunt anumite aspecte de care mi-e rusine si pe care as vrea sa le impartasesc cu dumneavoastra.

Conceptele mele asa zis creative

Cand ocupi functia asta, faci lucruri traznite. Imbraci hostese in moduri “creativ”-ridicole si inventezi ca ele sa plece costumate asa, ca la circ, in campanii de sampling cat mai “creative”-enervante pentru public. Toate astea se fac de multe ori pentru multumirea sefilor sau a clientilor pentru care te stradui si mai putin pentru vreun rezultat real. In acest demers “creativ” am creat umbrelute, pantofi, bustiere, pantaloni de latex, manusi si tot ce-ti mai trecea prin cap. Stiam si atunci dar acum ma izbeste faptul ca erau complet hilare.

Imaginea mea in ochii colegilor

Ca si reprezentant de marketing, ti se cere sa fii creativ cam de 82 de ori pe zi. Nimeni nu se uita la un om de marketing ca la o persoana insarcinata cu o strategie eficienta care sa ajute vanzarile sa-si atinga targetul. Omul de marketing este, dupa parerea tuturor celorlalti, un fel de bufon de lux care trebuie sa nasca strategii in timp ce se plimba prin firma si in mod special atunci cand este tras de maneca de catre contabil, care vrea o idée simpatica de cadou pentru sotia lui. Bleah.

Freza si hainele mele de corporatie

Pentru ca ma invarteam intre niste cucoane, ma straduiam si eu din rasputeri sa devin sau macar sa seman cu una. Cum ele mergeau mereu la coafor, ma straduiam si eu sa tin isonul. Ieseam de acolo vesnic cu un castron in cap. La el asortam haine destul de putin creative si culori de multe ori complet nereprezentative pentru vulcanul care sunt de fapt si care atunci statea pitit, saracul, intr-un taior. Sfinte Sisoe, ca uratica mai eram.

Faptul ca m-am prefacut de multe ori

Cel mai tare m-am prefacut ca ma distrez la team buildinguri. Le-am urat profund dintotdeauna. Nu, nu mi se pare distractiv sa tragem toti de o sfoara si sa ne luam la intrecere pe departamente. Nu, nu vreau sa ma impusc cu un coleg grasut de la resurse umane cu vopsea mov. De fapt ma lasa complet rece cine castiga si de ce. Dar cum toate astea se desfasoara sub ochiul ager al sefului care trebuie sa aiba impresia ca isi cheltuie bugetul cu folos, am mimat mereu voia buna si colegialitatea. Acum ma jenez de asta.

Modul in care am lingusit

Urat mi-a fost mereu de colegii lingusitori, despre care am crezut mereu ca sunt colegii de scoala generala care udau buretele si stergeau tabla din proprie initiativa, ca sa imbuneze profesorul. Si cu toate ca i-am detestat si dispretuit, trebuie sa recunosc ca am facut si eu asta pe langa unul sau pe langa altul. Am facut asta putin mai fin si cu destula clasa, doar ca sa scap de diverse probleme. Acum faptul e consumat.