Hot City - Cultura urbana feminina

Te trezesti dimineata si consulti un fel de agenda mentala, si iti dai seama ca este mai incarcata decat numarul de ore pe care le ai la dispozitie. Injuri pe cei care te obliga sa faci lucruri de care nu ai nici un chef, cum ar fi administratia financiara care te obliga sa treci sa dai declaratii sau sa platesti cine stie ce taxe, injuri pe cei care nu te servesc suficient de bine astfel incat tu pierzi cateva ore bune cu prostii, injuri greselile trecute si problemele viitoare.

Suparat, iti spui ca nici macar cafeaua de dimineata nu iti prieste pentru ca trebuie neaparat exact in acel moment sa faci ceva extrem de urgent. Esti enervat la culme. Si visezi la momentul in care nu vei mai avea nimic din toate acestea pe cap.

Parerea mea este ca asta nu ar fi chiar o optiune. Pentru ca daca nu le ai pe toate acestea pe cap inseamna ca nu ai nimic. Daca ai avea ceva, e evident, ca s-ar mai gasi cate unul altul sa iti pretinda cate ceva. Deci cu cat sunt mai multe persoane care vor ceva de la tine inseamna ca te afli in situatia privilegiata de a avea ce sa le oferi, de a gasi la tine un bun pentru care te cauta.

Si inseamna si ca ai depus un efort, ca ti-ai dorit un lucru si probabil ai fost foarte fericit atunci cand l-ai obtinut. Si acum, pentru ca, desigur, cu fiecare castig vine si o responsabilitate, te plangi de ceea ce ti se intampla. Situatia mi se pare bizara. Fiindca evident, nu ai cum sa nu mai ai respectivele responsabilitati decat daca iei decizia sa nu mai ai lucrul respectiv. Poti sa renunti la familia pe care o ai fiindca trebuie sa vii acasa in fiecare seara, poti sa renunti la serviciu, pentru ca iti ocupa timp, etc

Viata ta se poate simplifica foarte mult, chiar in a ajunge sa nu iti mai sune niciodata telefonul si sa nu iesi din casa o saptamana de zile. Depinde doar de cat esti tu de dispus sa renunti la tot ceea ce ai obtinut pana acum. O gandire care mie nu mi se pare tocmai sanatoasa. In fond, valoarea nu se vede din capacitatea de a ocoli cat mai multe obligatii, ci din aceea de a face fata bine la unele din ce in ce mai numeroase si complexe.

Evident, nu contrazic faptul ca lucrurile pot fi imbunatatite, ca de unele corvezi poti scapa si ca se gasesc oameni insistenti care vor de la tine mai multe lucruri decat ar accepta bunul simt si ar cere situatia respectiva. Crezi insa ca daca scapi de toate acestea vei ajunge la vreun fel de pace eterna? Putin probabil. Mai sigur ar fi sa consideri ca vei folosi timpul castigat pentru a avea noi lucruri si astfel noi responsabilitati pe care altii ti le pun in carca.

Vrea toata lumea cate ceva de la tine? Atunci considera-te un om fericit si implinit.