Hot City - Cultura urbana feminina

­Sunt peste tot in jurul nostru, dar mai ales acolo unde ii putem vedea foarte bine. Pentru ca artistii vorbitului fara a spune nimic nu sunt prieteni cu anonimatul. In anonimat nu ai nevoie de o astfel de calitate si nici nu iti trece prin cap sa o cultivi. ­

­Pe de alta parte, daca o ai innascuta, anonimatul te scuipa afara ca pe un organism strain, spre importanta si glorie, acolo unde iti este locul. Am crezut multa vreme ca oamenii care vorbesc fara a spune nimic sunt doar politicienii. Pentru ca doar pe ei ii vedeam. Cand am mai crescut, mi-am dat seama ca in afara anonimatului exista si conducerea corporatiilor, exista importanti oameni de litere, exista vedete de televiziune si oameni de afaceri.

Iata doar cateva domenii pasibile de celebritate, in care calitatea de a vorbi fara sa spui nimic nu poate fii decat un atu, daca nu chiar colacul de salvare absolut necesar. Voi marturisi ca modelul meu din acest punct de vedere este domnul Ion Iliescu. Il recomand din tot sufletul ca obiect de studiu pentru cei care vor sa invete aceasta tehnica. Nu va asteptati insa la rezultate imediate: ca si in orice alta arta, talentul, dar mai  ales exercitiul si experienta isi spun cuvantul.

Alte modele de la care poti invata sunt cei cu pozitii mari in corporatii. Fiind mereu pusi in situatia de a justifica felurite situatii, si fiindca e bine stiut ca transparenta nu este un punct forte al acestor giganti, ei sunt in stare sa sustina o discutie intreaga nespunand absolut nimic. Recent, un interviu dat de un publisher m-a lasat masca prin finetea cu care s-a strecurat printre intrebari, fara sa para o singura data ca nu are un raspuns, lasandu-te insa la sfarsit cu creierul golit chiar si de informatiile pe care le aveai deja.  

"Intrebare: A devenit Esquire profitabil, se vinde? Dar NG? Si de ce
lipseste aproape total promovarea online a acestor reviste? Raspuns: Ma bucur ca va plac. Ambele au facut profit in 2008."  Lucian Ionita, publisher

Cred ca regula de baza este urmatoare: Se identifica intrebarea sau tema stanjenitoare, din care se extrage o idee adiacenta. Sa spunem ca esti pus in situatia de a da un raport asupra activitatii HR din compania ta. Si tu nu doresti deloc sa vorbesti despre concedieri. Poti gasi in intrebare cuvantul productivitate, de exemplu. Sau eficienta. Si poti transforma raspunsul intr-un discurs despre productivitate sau eficienta, in care discurs sa eviti cu strasnicie sa implici compania, avand in acelasi timp mare grija ca definitiile sa fie cat mai exacte. La fel de bine merg exemplele despre companii complet straine, al caror domeniu de activitate nu are nimic in comun cu discutia.

"Cuvintele spuse de aceste personaje zavorate de pasiuni, vicii sau
idei fixe într-un univers pe cât de real pe atât de halucinant, nu mai
pot fi „inventate” de actori, ci de Moliere dramaturgul, care a intuit
ca pentru a fi auzite de spectatori, trebuie sa fie proiectate împreun?
cu personajul respectiv într-un spatiu insolit ce apar?ine deopotriva
iluziei si realitatii – scena." Irina Eliade, critic literar

Dar trebuie sa ai mare grija daca vrei sa fi un om care nu spune nimic, in multe cuvinte. Trebuie sa ai cultura, sa fi informat, sa fi la curent cu trendurile si sa ai o prezenta care sa sustina aceasta activitate. E o intreaga scoala. Trebuie sa fii fermecator, politicos si foarte atent.
Si merita, va garantez ca merita. Se plateste foarte bine, ca un fotoliu de senator sau ca un scaun confortabil de publisher.