Hot City - Cultura urbana feminina

Se stie, acesta este marele defect al anagajatorilor – pun banii pe primul loc. Banii pe care ii castiga firma. Si implicit si ei, pentru ca altfel nu ar fi atat de obsedati de profit. Nimeni nu moare de grija unor patroni / actionari pe care probabil nu ii vezi vreodata la fata. Grele probleme mai au angajatorii, cum sa mai faca sa-si umple buzunarele.

Iar una din marile piedici in atingerea acestui deziderat esti tu, cel angajat. Care il costi un pic cam mult. Si pentru a fi readus cu picioarele pe pamant se aduc urmatoarele ‘corectii’ la dorinta ta de a trai si tu ok.

Ca sa castigi bine firma trebuie sa produca foarte bine. La prima vedere nu pare chiar incorect. Este clar ca de unde nu exista nu se poate da. Dar daca te uiti mai atent incepi sa vezi destul de mult gunoi strans sub acest pres. Pentru ca nu conteaza cat de mult si bine muncesti tu daca restul sunt o apa si un pamant. Si platesti un an doi oalele sparte de altii, dar dupa aceea ti se cam ia.

Acesta este pretul pietii. Si nu iti putem da mai mult. Daca noi gasim oricand pe cineva care sa te inlocuiasca inseamna ca este corect. Atat valorezi. De bagat prea multi bani in noii angajati nu prea avem de gand, ca apoi o sa fie asa de complicat sa te inlocuim. Si cine stie ce pretentii ai. Produ tu intai ceva extraordinar, apoi ne gandim daca sa iti dam o sansa pentru un trai mai bun.

Ce stii tu care sunt problemele noastre? Uite o replica pe care o auzi des. Pentru a justifica de ce nici una dintre propunerile tale nu isi gaseste o rezolvare. Problemele lor, adica ale managementului. Care are de facut rapoarte. Si de luptat cu forte invizibile pentru tine, mic vierme incapabil sa vezi mai departe de lungul nasului.

Iar asta nu se intampla numai acum, cand este criza. Jocul de-a cifrele din care tu iesi mereu in pierdere si vorbitul numai prin prisma propriului interes este veche. Acum doar mult mai accentuata. Iar prapastia de comunicare nici nu are cum sa fie trecuta atata timp cat nu se foloseste aceeasi limba. Tu ca angajat de gandesti la un mod de viata, cu tot ceea ce implica asta: un salariu decent, suficient timp pentru propria viata, sa faci ce iti place, sa ramai sanatos mental si nu urmarit de stres.

Iar angajatorul are in vedere numai profitul. Care ar trebui sa fie cat mai mare posibil.

Asa merg lucrurile inca de pe cand s-a renuntat la sclavi. Asa ca nu mai are sens sa ne miram de fiecare data cand ne dam seama ca ei nu au niciun alt interes. Si sa gandim exact ca ei. Adica la ce este mai profitabil pentru noi. Ca sa echilibram balanta. Ei se gandesc la bani. Noi ne gandim la bani. Sa vedem care pe care.