Targul international de carte Gaudeamus, editia a saisprezecea, a inceput miercuri, in pavilionul central de la Romexpo, si se va inchide duminica la ora 16. Eu mi-am zis ca n-ar fi rau sa il vizitez astazi, cand se gaseau in program cateva prezentari high-profile.

Pentru ca am ajuns cu putin timp inaintea orei de deschidere, am avut ocazia sa vad ce n-as fi crezut vreodata: multi oameni la coada la carti. Calcandu-se pe picioare ca sa intre intr-un loc unde se vand carti! Si asta la doar vreo saptamana dupa ce am vazut oameni stand la coada la sectiile de votare. Se intampla lucruri stranii, va spun.

Targul e ca de obicei: mare, eterogen, galagios. As sublinia galagios, caci un nene dotat cu o goarna care rasuna in tot pavilionul s-a incapatanat sa imi toace nervii din cinci in cinci minute, cu o perseverenta demna de o cauza mai buna. Am luat serios in calcul posibilitatea de a ma napusti asupra lui, inarmata cu niste enciclopedii, de exemplu.

Desi se intituleaza Targ de carte de invatatura, oferta in sensul asta mi s-a parut destul de slabuta, cel putin pentru mine si inca o prietena masteranda, care chiar aveam nevoie mare de carti pentru scoala. In schimb, Gaudeamus nu duce lipsa de volume bisericesti si spiritualo-mistice de tot felul, deci, daca va doriti sa va (re)gasiti spiritualitatea, acum e momentul. L-am vazut la un stand si pe marele pseudospion Pavel Corut, autorul a peste 100 de romane misterioase si bune de adormit copiii.

Dintre sus-numitele lansari high-profile, am asistat mai cu atentie la doua. Mai intai, mereu scarbitul Cristian Tudor Popescu si-a lansat volumul de proza scurta „Cuvinte rare”, cu o mina la fel de scarbita ca intotdeauna in realitate, cat si pe coperta cartii, precum si pe bannerul urias langa care statea. „Eu nu voiam sa fac nici o lansare. Lansarile sunt inutile”, a grait marele gazetar. O alta replica memorabila pe care am retinut-o: „Horia Roman Patapievici spune despre mine ca improsc cu sange. As prefera sa nu spun cu ce fel de lichide improasca el”. Mai, dar ce se iubesc oamenii astia de inalta cultura si arta.

Celalalt eveniment, de fapt cel mai important al zilei, a fost lansarea cartii „70” a editurii Paralela 45, in onoarea aniversarii criticului Nicolae Manolescu. Manolescu e proaspat reales in functia de sef al Uniunii Scriitorilor, functie pe care indraznesc sa prezic ca o va detine tot restul vietii. Eu nu stiu ce mananca Manolescu sau ce crema preparata din sange de bebelus si fete virgine foloseste, dar nu arata de 70 de ani cum nu arat eu de 45. De altfel, Manolescu insusi a sustinut in gluma ca are doar vreo 55. Organizatorii l-au plasat pe niste scari in mijlocul pavilionului, si toata lumea i-a prezentat omagiile, care de care mai exagerate. Printre altele, unul dintre vorbitori, actorul Stefan Radof, l-a numit „prea geniu”. Eu am auzit insa o voce ironica langa mine: „Dar de ce nu l-ati pus, domle, sa stea pe un piedestal?”

Tin sa anunt oficial: nu mai vreau sa aud de Herta Muller. In fiecare an exista cate un trend literar pe care il urmeaza toti amatorii de lectura care se considera neste intelectuali adevarati. Inainte ca Muller sa primeasca premiul Nobel pentru literatura, cartile ei se acopereau de praf linistite in librarii. Acum, figura neplacuta si severa a scriitoarei germane ma tintuia de pe afisele uriase a doua mari edituri, iar vedete d-alde Mihai Gainusa nu se mai dezlipeau de raftul dedicat Hertei.

Bineinteles, la mare pret, si la propriu si la figurat, e si Salman Rushdie, care a fost  invitatul editurii Polirom zilele trecute. Eu nu l-am prins pe Rushdie, dar am vazut alte personalitati demne de tot interesul, cum ar fi Adrian Nastase, care s-a si impiedicat de mine, la propriu. Va cer scuze cu intarziere, dle Nastase! El a participat la lansarea unui volum de calatorii despre China. Tot pe-acolo se afla si Ion Iliescu, atat de zambitor incat capul parea sa i se despice in doua. Deci plutea un aer destul de socialist, sa spunem.

Cat despre activitatea propriu-zisa de vanator de carti care se poate desfasura la Gaudeamus, reducerile in onoarea targului nu sunt foarte mari, cel putin nu la volumele pe care eu le gaseam cele mai interesante. Asa ca nu va asteptati sa faceti cine stie ce economie. Am plecat insa cu un roman de Emile Zola cumparat cu 5 lei de la Editura Minerva si cu altul de Saul Bellow pe care am dat 10 lei la Polirom. De altfel, atat Polirom cat si Humanitas au lipit eticheta 9,99 lei pe destul de multe carti (cei din urma au pus la reduceri mare parte din colectia Raftul Denisei). A nu se rata nici editurile mai putin cunoscute unde sunt posibile surprize placute. Asa ca targul merita vizitat in special de cei care au rabdare sa caute si picioare zdravene. Pentru ca e rost de o plimbare serioasa printre standuri.