Hot City - Cultura urbana feminina

Perla de sub soare

Cand totul e gri, intunecat, rece fara prea multa vlaga, sufletul nostru cere putin lumina, culoare, optimism. Este sufficient sa stii ce iti place si de ce anume ai nevoie pentru ca totul sa se schimbe in structura ta interioara : putina documentare, putina curiozitate si multa pofta de viata! Toate acestea le-am avut in vedere cand pe 1 ianuarie am hotarat sa mergem in Egipt-Perla Africii.

Vazusem seriale a caror actiune s-a petrecut in tari arabe, ascultasem melodii cu acorduri orientale, am invatat cateva lucruri vagi despre culturile arabe, am vazut imagini feerice cu ape turcoaz si apus de soare printre palmieri, dar parea greu de trait toate acestea in realitate. Asa ca am inceput sa caut pe internet pareri ale celor care au fost in Egipt, oferte ale agentiilor, informatii despre tot ce se putea cu privire la viata in Egipt, atat a localnicilor cat si a turistilor. In nici o luna am plecat – era primul meu zbor cu avionul.

Totul mi s-a parut interesant pana cand nu mai aveam ce sa vad…negru peste tot... In intunericul acela au inceput sa licareasca mii si mii de lumini…vedeam o mare de lumini ce sclipeau si pete turcoaz….erau din ce in ce mai multe, pe suprafata din ce in ce mai mare…. Zburam desupra Egiptului, eram la un pas de pamantul unde nici nu visam ca am sa calc. Deja imaginatia incepuse sa lucreze cand, in aeroport m-am trezit la realitate: agentii vamali, oarecum plictisiti –parca ne asteptau pe noi sa inchida si sa plece spre case- aruncau coji de seminte in fata noastra…. Iesind din aeroport am dat de un aer cald oarecum uscat si cu particule fine de nisip….nisip adus de vant peste tot si o mare agitatie a celor ajunsi pe acest taram care incercau sa-si gaseasca reprezentantii agentiilor si autocarele pentru a-i duce la hotel.

Multe autocare aliniate, turisti asezati in sir indian langa autocare, numai ca noi nu mergeam cu asa ceva, ci cu un microbus. Inghesuiti, cu bagaje pe langa noi si cu impresii ale celor care auzisera despre Hurghada de pe la prieteni am pornit spre statiune. Drumuri intunecate, constructii neterminate in stanga si-n dreapta, palmieri ce pareau uscati …

Dezamagirea isi facuse loc déjà in sufletul meu, dar nu pentru mutl timp caci am ajuns in Hurghada: Hoteluri impunatoare, lumini, pereti de sticla, vitrine pline de obiecte stralucitoare, cate o silueta de curmal ( am aflat a doua zi ca nu sunt palmieri), grupuri de turisti pe strada, in piete, pe banci, la terase… A oprit autocarul pe rand la cate un hotel si ramaneam cu gura cascata la propriu in fata imensitatii , abundentei si stilului in care erau construite acestea…. Mereu ma intrebam : “oare aceste este hotelul nostru?” Fiecare hotel parea mai mare, mai inalt, mai luminat….dar cand am ajuns in centru statinii la hotelul nostru am crezut ca este un vis: intrare impunatoare, pereti de sticla, luminivce sclipeau de jur imprejur, cativa angajati in interior in uniforma, trepte de marmura….nu am avut prea mult timp pentru a admira caci am fost intampinati si , fara grija bagajelor ne-am cazat.

Zi de zi vedeam marea care nu era de un banal albastru, era turcoaz si brazdata de yacht-uri albe din toate directiile, cerul instelat, fara nori, rasaritul soarelui care parea mai rotund, mai portocaliu si mai mare decat la noi. La plaja ma rugam sa mai apara macar un nor mic ratacit prin jurul soarelui. Nisipul era rosiatic, fin, iti afundai cu placere picioarele in el. Apa marii era mereu clara incat vedeai de la mal pestisori cum se mai vad prin acvarii pe la noi… De felurile de mancare nu mai spun ca nu stiam ce sa aleg dintre acestea…cert este ca patiseria a fost incercata in totalitate.

Toti cei de la hotel incercau sa-ti intre in voie, sa glumeasca cu tine, sa-ti fac un serviciu in plus pentru a te simti nu bine, ci foarte bine. Statiunea era plina de turisti – predominau turistii rusi- si de negustori ce te invitau la ei in magazin sa-ti prezinte marfa. Stiam de acasa ca aici se negociaza totul si, desi parea oarecum ciudat fiindca la noi poti pleca linistit daca nu-ti convine pretul, am luat cate ceva la nici jumatate din pretul cerut : esarfe din matase, statuete din alabastru, ornamente din alama lucrate manual cu simboluri specifice Egiptului : sfinx, piramidele, zeii renumiti.

Foarte interesanta aceasta prima parte a intalnirii noastre cu Egiptul, egiptenii. Se organizeaza excursii in largul marii cu vase cu baza de sticla astfel incat poti vedea coralii si abisurile prin care inoata sute de specii de pesti, care mai de care mai colorati, mai mici , mai mari, broaste testoase care par obosite printre bancurile de pesti…. Nu poti sa nu mergi si la Piramide….ma atrageau imaginea lor si misterul care le invaluie prin toate supozitiile facute de-a lungul timpul, dar cand le-am zarit varfurile printre blocurile neterminate din Cairo parca le descopeream pentru prima data.

Pe platoul unde se afla piramidele nu vei vedea numai turisti straini pregatiti sa prinda cadre cu ele pe cardul aparatelor de fotografiat ci si familii de egipteni mai mult sau mai putin instarite, cu unul sau mai multi copii dupa ei. Stand la baza piramidei ai senzatia ca nu poti cuprinde cu vederea intreaga piramida si inevitabil revin in minte intrebari de genul: “ Cum au transportat blocurile acestea imense de piatra?” ,” In cat timp s-au construit piramidele?” , “Care era scopul lor real?”. Nu ramai fara raspunsuri la intrebari caci ghidul incearca sa raspunda tuturor, poate ca uneori déjà anticipand intrebarile noastre.

M-am urcat pe primele 2 nivele ale piramidei constientizand imensitatea acesteia, si observand politia Calare pe camile, localnici ce sting cate o tigara (nelipsita de altfel ) apasand-o pe peretii blocurilor de piatra de la baza, pusti ce sigur vor deveni negustori “cinstiti” in cativa ani. Si, daca spui Egipt, piramide, cu siguranta amintesti si de Sfinx…acesta parca este parasit, atat prin locatie, cat si prin porumbeii care sesimt in siguranta pe acesta. Bineinteles, ca nu mai simti caldura ce poate atinge vara si 42 de grade cand incerci sa descopri cat mai multe despre Egipt, istoria Egiptului.

In Valea Regilor , dupa un drum in care vezi numai stanca de o parte si de alta a drumului (care apropos, are borduri negre si galbene) dai de alti pereti de stanca care mentin foarte bine temperatura ridicata. Numai ideea de “mormant “ te determina sa intri cu o oarecare teama dar si curiozitate in incaperile sapate si pictate cu grija, unde s-au descoperit sarcofagele marilor regi din timpurile indepartate. De la tinuturi unde vezi numai stanca si nisip, unde nu poti fugi de soare si unde nu ai putea sa stai prea mult, ajungi in zone inverzite, cu plantatii intinse , curmali si alti arbori, ape care nu par a fi secat vreodata….asta de-a lungul Nilului.

E placut sa te plimbi pe Nil si, din leganatul vasului sa poti vedea astfel cate un vas de croaziera cu turisti ce misuna pe punte, pe un mal cate o camila ce sta linistita sa rumege, cate un magarus resemnat , cate un curmal imbatranit si uscat, culcat la pamant printre verdeata abundenta. Si daca treci prin zone contrastante ajungi si in capitala, Cairo. Aglomeratie mare, reguli de circulatie stiute de fiecare in parte, cladiri cu geamuri pline de nisip, cu obloane trase, tarabe cu pepeni impinse pe marginea drumului, cladiri neterminate, terenuri in paragina unde se mai exerseaza aruncatul cu mingea, masini luxoase, autocare care nu par a incapea in trafic…

Aglomeratie nu numai pe strazi ci si la Muzeul de Egiptologie unde, fiecare ghid are un insemn pentru a fi recunoscut de grupurile de turisti rusi, francezi, chinezi, nemti , romani – de restul nu mai stiu caci deja eram prea multi -. Sali inalte cu statuete, comori din mormantul lui Tutankhamon,vase, bijuterii, mumii, papirusuri si explicatii pentru cei ce nu reusesc sa auda informatiile ghizilor. Printre toate acestea reusesti sa te intorci in timp poate numai si cu gandul si, daca vrei sa ai o amintire foto imediat esti atentionat ca nu ai voie. Nu doar vizual cunosti o particica din ceea ce este Egiptul ci si olfactiv, caci nu cred sa fie turist care sa nu fi trecut pragul vreunui magazin de parfumuri.

Sticlute mici si foarte mici , dar si mari si foarte mari cu esente si uleiuri de parfum care mai de care mai ametitoare, vanzatori ce reusesc sa te faca sa cumperi si care te servesc cu un ceai de menta pentru a te putea hotari cate sticlute cumperi. Desi i-am lasat banii sotului afara, pentru a nu fi tentata sa cumpar si parfum (pe langa multe altele), am cedat si mi-am luat ulei de parfum de lotus. Ulterior am aflat la muzeul de papyrus ( cam la 2-3 stradute se mai afla cate un muzeu de papyrus) ca acesta se face din tulpina de lotus. Foarte interesante si papirusurile cu diverse scene reprezentand Regele Ra, pe Amon si altii, dar mai interesanta mi s-a parut metoda de fabricare a papirusului (este demonstrata fiecarui grup de turisti). Noi am stat doar 7 zile si ni s-au parut insuficiente, asa ca ne-am mai intors in Egipt de 2 ori….credeti ca ne oprim aici?