Hot City - Cultura urbana feminina

Pe cine trebuie sa stiu ca sa supravietuiesc

Lumea in care ma invart zilnic este una cunoscuta. Nu pot avea mari surprize. De exemplu stiu ca cel mai probabil cand voi trece pe strada Eminescu un paznic imi va ura pofta buna. Face asta in fiecare dimineata, fara sa se plictiseasca si fara sa vrea mai mult. La fel cum si eu mananc pufuleti zilnic pe post de mic dejun.

Merg pe drum fara sa fiu prea atenta la lucruri. Simt cand se va opri fluxul de masini si voi putea trece. De semafor nu am asa mare nevoie, mai ales ca pe la noi un semafor nu a oprit pe nimeni niciodata. Stiu mirosul pe care il degaja cele cateva restaurante pe care le intalnesc in drum. Stiu oamenii care se incruciseaza cu mine la anumite ore.

Un oras cat se poate sigur, atunci cand merg pe cele 10 stradute pe care le bat zilnic. Pana cand intr-o zi ma intorc catre paznicul de parc – ma scuzati, cunoasteti acesti caini? Vreo trei patrupede bine hranite si roscate aparusera in drumul meu. Patrupede care m-ar fi facut sa imi schimb cu totul drumul care ar fi putut asa, dintr-o data, sa devina teritoriu strain. Paznicul se distreaza si el probabil de hilaritatea intrebarii si ma sfatuieste sa nu mai merg asa, cu gluga trasa peste fata, cainilor le place sa ti se poata uita in ochi.

Si uite asa, devine destul de clar, ca este mult mai important sa cunosti cainii pe care ii intalnesti in oras in calea ta, decat sa cunosti oamenii. Sa ii fi lasat sa te miroasa deja. Si sa le stii reactiile la diversi stimuli. Daca ai un sanvis in mana te urmaresc pana treci de primele 3 intersectii? Dar daca tocmai ai venit de la o prietena cu al carei caine te-ai jucat vor considera pantalonii tai a fi mai apetisanti de muscat? Dar, mai ales, au o sensibilitate anume la oamenii care se simt incomfortabil in prezenta cainilor necunoscuti? Pentru ca da, poate fi si acesta un motiv cat se poate de serios sa-ti testeze in colti calitatea hainelor pe care le porti.

In drumul meu intalnesc cam 12 caini cu care m-am imprietnit la catarama. Daca este sa fie dragoste cu forta, atunci cu placere. Le stiu privirile si inclinatia capului. Stiu ca nu e bai daca isi arata coltii. Si ca pot sa trec exact prin mijlocul cenaclului pe care il organizeaza spontan in plina strada. Cu cei trei noi insa nu am idee cum sa procedez. Oare de unde au aparut? Or avea ceva traume si preferinte? Sa le vorbesc pe un ton peltic ca pentru copii sau sa ma fac ca nu-i vad?

Atatea dileme si etape de parcurs pana sa ajungem sa ne cunoastem. Ma intreb sincer daca sa umblu cu un carnacior in buzunar. Pana imi face cineva introducerea astfel incat eu si acesti caini din drumul meu sa ne imprietenim.