Virgil vine sprintena si foarte infometata - a sunat-o pe Flufurash cu 2 ore inainte ca sa-i spuna ca nu mai poate de foame si ca se gandeste numai la cina. Drumul de la Romana la Flufurash - patru statii cu autobuzul - a fost mai lung si mai dureros ca niciodata. Stomacul era nervos si dadea semnale clare ca este suparat, se simte ignorat si daca nu va fi multumit cat mai repede trage o gastrita, asa de oftica.

Virgil ajunge in fata blocului lui Flufurash - restaurantul Carre este la o aruncatura de bat. In Piata Virgiliu. Are specific frantuzesc si fiind aproape de casa lui F, clar fata a mers si a descoperit toate misterele localului. Care au multumit-o, pare-se. Virgil este inghetata, infometata, dar cu zambetul larg, cu ochii ei usor "chinezisti", momentan pierduti intr-un amalgam de mancare la care viseaza nerabdatoare. De asta nu prea este atenta la F, care o tine de brat ca sa nu alunece pe gheata. Flufurash paseste vesela, si ei ii este foame si se gandeste multumita la ce va urma, e toata un zambet si parul nu-i mai flutura in vant ca acum si-a tras caciula strengareasca.

Fetele ajung de brateta in fata restaurantului, din piata Virgiliu. Intra pe poarta mare de fier, si urca cele trei scari cu grija, pentru ca, din cauza zapezii, exista riscul de a cadea si de a saruta pamantul. La mansarda este pub-ul, spatios, aerisit, iar vara, ca la orice restaurant care se respecta, apare o terasa umbrita, numai buna de zacut, supt din paiul din limonada si meditat la cerul clar. La intrare apare un tanar nici prea inalt, nici prea scund, nici voinic, da nici foarte slab. Le saluta elegant cu o voce cam ragusita si le pofteste sa isi aleaga masa.

E gol. Restaurantul e gol. Fetele au venit pe la 6 seara, iar oamenii se aduna totusi mai tarziu. Lui Virgil i se pare un pic apasatoare acea goliciune a spatiului, acea lipsa a zumzaitului de voci umane. Dar bine, e muzica buna, nu te adoarme, nici nu-ti intra in urechi ca un bastonas varat prea tare, prea aproape de timpan. Se dezbraca, se aseaza, isi dau parul pe spate si deschid meniul. Intre timp apare si Raluci, vrea sa-si vada amicele la fata dupa o zi de munca.

Fetele se uita la meniu si isi dau sama ca se vor decide greu. Greu spre foarte greu. Virgil totusi se opreste la un salau inabusit cu cartofi natur in sos de vin alb cu capere. Nu concepe sa nu guste un desert - ca asa e Virgil, cand vine vorba de dulciuri isi pierde mintile, sunt drogul ei - si comanda clatite cu mere. Din pacate tortul cu mere si inghetata nu poate fi servit cu inghetata si pentru Virgil asta ar inseamna sa bea cafea cu biscuite din scortisoara fara biscuitele din scortisoara. Raluci se decide sa manance ceva "light": aripioare din pui cu sos din susan si cartofi prajiti. Asa ca madam Flufurash nu are de ales decat sa incerce carnea de vita. Asa ca se decide la Scalopini de vita, in sos de vin alb, cu o garnitura de piure. Piure despre care stia ca este delicios, gustos, facut din cartofi-cartofi nu din fulgi. Si evident, desert, ca si ei taaaare ii mai plac dulciurile, ca si lui Virgil. Fiecare du dependenta lui, la urma urmei. Asa ca-si alege tort din ciocolata cu dulceata de fructe de padure.

Care fu efectul? Vreti sa stiti?