Hot City - Cultura urbana feminina

M-am confruntat prima oara cu trend-ul fotografierii propriului picior cu ocazia celei dintai excursii in afara tarii, in Praga. Intreg grupul de excursionisti veseli eram bineinteles inarmati cu aparate de fotografiat, pe principiul urmat de tot turistul modern “vacanta trebuie privita mai mult prin catarea camerei decat cu ochiul liber, ca sa avem cu ce sa ne laudam la intoarcere”.

Am observat cu destula mirare cum unul dintre tovarasii de drum nu se multumea cu obisnuitul cadru “io la”, preferand sa-si umple jumatate din memoria camerei foto cu sine insusi privit de sus in jos, in directia adidasilor. Adidasii lui pe pavajul strazilor din Praga, pe iarba parcurilor din Praga, pe podeaua unei camere de hotel din Praga. Adidasii lui in timp ce posesorul lor statea lungit pe o banca in Praga.

Asa ca tot pe parcursul excursiei m-am trezit ca ma uitam si eu insistent la adidasii lui, incercand sa-mi dau seama ce anume din aspectul incaltarilor justifica atata interes. Am ajuns la concluzia ca o fi vreun fel de traditie de-ale lui si probabil colectioneaza poze cu tema “pe-aici au trecut picioarele mele”. Fotografia e considerata o arta, nu te pui cu ideile unui artist.

Observ insa, rasfoind Mecca internetica a pozelor din categoria “io la”, adica Facebook-ul, ca a-ti fotografia propriile picioare excursioniste nu mai e catusi de putin un obicei izolat. Si ca orice album de vacanta trebuie sa aiba cel putin 2-3 prim-plan-uri cu pantofii tai cei mai umblareti, botiti si prafuiti calcand trotuarele strainataturilor, sau cu picioarele tale desculte filtrand printre degete apa marii, sa spunem. Ca variatie, se accepta si chiar se recomanda prezenta in cadru a picioarelor mai multor prieteni pasind pe sus-numitele trotuare sau nisipuri impreuna.

Nu ca as avea ceva in mod special impotriva acestei abordari. Nu e cu nimic mai antipatica decat cea deja foarte invechita in care te asezi in asa fel incat sa para ca incerci sa indrepti turnul din Pisa, ori ca tii in mana vreun monument aflat in plan secund. In plus, ar putea functiona ca un soi de metafora despre calator si drum si asa mai departe.

Doar ca nu inteleg. De ce tin mortis acesti oameni cu aparate foto sa le privim talpile si picioarele?   Pana la urma, toate picioarele arata cam la fel, iar asfaltul pe care calcam arata de asemenea cam la fel in orice colt al lumii. Si, ca sa fiu sincera, laba piciorului nu-i deloc cea mai estetica parte a corpului- nici macar in adidasii de umblaret, daca mai e si desculta ma simt la fel de jenata de parca as fi dat peste  un instantaneu cu omul respectiv fara chiloti.

Asadar, oameni buni, de ce imi aratati cu totii picioarele in pozele de vacanta?