Hot City - Cultura urbana feminina

Chiar asa, de ce? Ar fi prea simplu sa pravalim toata vina pe capul seriei de megasucces si calitate discutabila Twilight. Adevarul e ca nu ne-am pricopsit cu dragostea pentru baieti palizi si bautori de sange din cartile anti-sex premarital ale lui Stephenie Meyer. Sa zicem asa ar insemna sa ne facem ca n-au existat Dracula (in zeci de variante), Nosferatu, Interviu cu un Vampir, Buffy, Blade si tot asa.

Twilight, povestea iubirii dintre Bella, muritoarea impiedicata si Edward, vampirul sclipicios, e doar manifestarea cea mai recenta a pasiunii pentru vampiri, si anume cea care a adus si la noi isteria fanfic-urilor. Cum, nu stiti ce-s fanfic-urile? Tu, fan pe veci, multumit dar parca nu pe deplin de ce iti ofera autorul original, iei condeiul in propriile maini si scrii noi aventuri pentru personajele tale multiubite. La straini se practica din vremurile imemoriale ale serialelor batrane precum Star Trek. La noi, abia acum se umple internetul de opere nemuritoare.

Am gasit, cautand cu elan vampiric, zeci de bloguri pline cu fanficuri Twilight, povesti noi despre Edward si Bella cu titluri minunate si imbatatoare precum: Cristale de lumina, El sueno del crepusculo, Dezamagirea revenirii, Si vreme e ca sa iubesti, Miracolul meu, ingerul meu, Ucigand singuratatea...cred ca ar fi cazul sa ma opresc aici. De fapt, asta e toata poanta fenomenului. Fanele se vad in propria poveste cu vampiri. Atatea si atatea fetiscane, ba si femei in toata firea, adorm cu gandul la superbii vampiri inventati de tanti Meyer, adicatelea niste baieti care scosi la soare sclipesc mai ceva decat cristalele Javarovschi de pe pitzipoanca.org.

In tineretile mele, imi placeau si mie vampirii si eram innebunita dupa serialul cu Buffy, unde o blonda dragalasa si miniona batea la ei de ti-era mai mare mila, ba-i mai si tragea in teapa. Rectific: nu vampirii imi placeau, ci Buffy, care imi satisfacea pe deplin gena feminista pe atunci inca latenta. Dar pasiunea romantica a femeilor pentru vampiri n-am inteles-o niciodata. Ca despre asta e vorba in cam toate povestile de gen- niste femei muritoare care sunt seduse, cu happy end sau nu, de un foarte sexy si nemuritor mascul consumator de sange. Iar fanele sunt tot femei care fantazeaza la asta.

Ma pot gandi la o groaza de motive pentru care un bampir, oricat de frumos, ar fi un iubit execrabil. Intai si intai, traieste vesnic, iar tu nu. Trecand peste inconvenientul evident (el ramane mereu frumos, in timp ce tu devii o baba zbarcita), mai ai de furca si cu o adevarata eternitate de relatii, foste si amintiri in trecutul lui. Ce mai poti aduce nou in viata amoroasa a unui individ care a trait 200 de ani si a avut, probabil, cam tot atatea femei? Cu ce il mai poti surprinde? Se plictisesc si muritorii de rand care abia ce traiesc cativa ani amarati, tot apuca sa se planga de monotonie sau ca ii bati la cap exact ca fosta prietena.

Apoi: exista oricand posibilitatea ca iubitul sa te confunde cu masa lui de seara si sa te ucida. Desi amenintarea asta s-ar putea sa fie de fapt un avantaj. Am auzit eu ca femeile sunt nitel masochiste din principiu. Cel mai mare dezavantaj e insa, zic eu, legat de sex. Daca faci dragoste cu un vampir, asadar cu un mort, nu cumva se numeste necrofilie? Cum sa suporti sa stai tot timpul langa un partener rece ca un sarpe? Si, daca tot veni vorba, cum reuseste vampirul sa aiba erectie, din moment ce nu mai circula sangele prin venele si arterele lui nemuritoare?

Ce mai, mai mare daraua decat ocaua, zic. Poate sa imi explice vreo fana Twilight de ce viseaza la vampiri?