Hot City - Cultura urbana feminina

Pare ca nepasarea a devenit un trend 100%. Iubitorii de caini accepta sa faca diverse lucruri pentru patrupedele lor, pe perioada sederii in casa. Dar odata iesit in strada, cainele devine o responsabilitate publica. Inafara faptului de a-l priponi de lesa, proprietarul nu mai are de ce sa-si bata capul cu nevoile animalului. Sa-si bata altii capul.

Trotuarele sunt inguste. Si asta nu pentru ca esti tu atat de gras incat sa nu incapi in distanta medie de 1 m, ci pentru ca masinile parcate acopera cam trei sferturi. Iar in ce a mai ramas trebuie sa iti faci drum incercand sa eviti radacinile copacilor care incearca si ei sa traiasca, stalpii, gunoaiele care asteapta sa fie ridicate si caca de caine.

Destul de dificil sa mergi si sa iti pastrezi serenitatea specifica diminetii, cand beneficiezi faptul ca inca nu ai deschis bine ochii. Iar ca tacamul sa fie complet mai si ploua, transformand combinatia de mai sus intr-o mazga pe care mai ocolesti-o daca mai poti! Cacaul inmuiat de caine se prelinge pe trotuar lasand o pata mare cafenie. Si asta nu la un colt. Nu. Nu este o intamplare, ci la fiecare pas pe care il faci. Pentru ca trotuarele nu sunt vreodata spalate. Si acele cateva sute de caini care strabat un anumit perimetru dusi la plimbare de stapanii lor grijulii fac caca si dimineata si seara. Iar pana ce unul mai vechi sa fie totusi spalat de ploi sau sa devina praf altele noi ingroasa mizeria.

Sa nu mai lungim vorba, este cumplit. Eu stiu asta, cea care nu am caine. Si voi stiti la fel, cei care aveti. Este imposibil sa tii aceste trotuare curate daca nimeni nu strange dupa propriul caine. Dar de ce nu se strange?

Ei bine, motivele sunt cel putin ciudate.

Mie cel putin asa mi se pare. In primul rand nu exista o educatie in acest sens. Mai tineti minte cum au vuit forumurile de comentarii de protest cand a aparut legea ce prevedea o amenda pentru cei care nu pastreaza astfel curatenia orasului? Desigur este incomod. Si un pic murdar sa strangi dupa propriul caine. Asa ca desi intelegi motivele nu faci nimic, doar ce lege s-a aplicat la noi vreodata. Mai ales ca poti oricand scapa spunand ca mai mult rau fac ceilalti. Ce, se compara un biet caca de caine cu poluarea industriala care inca ramane neamendata? Parca ai citit tu acum vreo doi ani intr-un ziar ceva in acest sens.

Iar apoi este jena. Jena de a strange, de a te vedea cineva cu mainile in cacat. Ca si cum acesta ar fi un lucru de rusine. Chit ca s-au inventat tot felul de instrumente care te ajuta sa nu atingi nimic. Iar cu aceasta jena ce ar fi de facut? Pana nu sunt mai multi care adopta un obicei cam nimeni nu vrea sa sparga gheata. Altfel ar fi considerat de restul ‘desteptilor’ printre care traieste un pic tantalau. Si uite asa oprobiul se indreapta exact in directia gresita!

Cum se poate remedia? Daca nu merge cu amenintarea, atunci poate functioneaza vorba buna. Sa dam o bomboana tuturor celor pe care ii vedem strangand dupa cainele lor. Sa punem pungi de plastic speciale, cum exista pe Dorobanti, astfel incat sa reamintim ca ne place curatenia. Sa ne gandim daca nu murdarim si noi orasul intr-un mod care ii deranjeaza pe altii si sa curatam, oricat de neplacut ni s-ar parea.

Cine stie, poate in acest fel reusim sa combatem absurdul sentiment de jena care apare cand faci un lucru complet normal. Noroc ca mai exista niste batranici care strang fara probleme. Deh, fitele deranjeaza rau la educatie.