Hot City - Cultura urbana feminina

Razorlight e o trupa de indie rock, formata initial din cativa englezi si suedezi intru colaborare muzicala interetnica de succes: vocalistul Johnny Borrell, basistul Carl Gustaf Dalemo, chitaristul Bjorn Agren si varii tobosari care-au venit si au plecat: mai intai Christian Smith-Pancorvo, inlocuit de Andy Burrows in 2004 si apoi de newyorkezul David Sullivan-Kaplan in 2009.

Trupa a luat nastere in 2002 in Londra, oras despre care stim cu totii ca e un adevarat izvor de cultura muzicala moderna. De altfel, in Londra s-a petrecut si afirmarea lor, primul lor mare concert fiind participarea in 2005 la evenimentul Live 8 din Hyde Park -cand au fost criticati pentru ca, spre deosebire de alti artisti, nu au donat nimic. In replica, membrii formatiei au spus ca o trupa la inceput de drum nu-si poate permite un asemenea angajament.

De atunci, insa, Razorlight a cunoscut succesul si a mai sustinut multe alte evenimente caritabile, printre care Live Earth, BBC Children in Need si albumul caritabil “Help! A day in the life” al organizatiei War Child. De asemenea, a cantat in deschidere pentru trupe ca The Who, Queen, Oasis, The Rolling Stones...care sunt cu totii englezi si ei. E clar, toata muzica buna vine din Marea Britanie.

Razorlight a scos pana acum trei albume de studio: Up All Night, Razorlight si Slipway Fires. Dupa cel de-al doilea, fanii primului au inceput sa cam strambe din nas, pretinzand ca formatia si-a tradat stilul initial, mai indraznet, ca sa fie pe placul radiourilor mainstream. Dar ce-i asa de rau in asta? Piesa “America” a ajuns pe locul 1 in UK Singles Chart si le-a adus celebritatea chiar si dincolo de hotarele Marii Britanii, motiv pentru care vorbim si noi despre ei acum.

Al patrulea album al trupei e in pregatiri, dar deocamdata nu stim mare lucru despre el. Liderul Borrell a anuntat insa ca piese noi vor fi “lansate la apa” cat de curand.