Folk is not dead

Autor: iYli

Hai hui in Bucureşti, saptamana trecuta, am ajuns in Clubul Expirat, unde trupa Karma are concert in fiecare luna in prima zi de luni.

Regula e batuta in cuie de cativa ani, asadar oameni de munte, prieteni vechi de-ai solistului Tica Lumanare si adolescenti care doresc sa descopere tainele folkului se strang in jurul scenei, canta si se bucura impreuna de acordurile magice ale chitarii.

Timpul fuge, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri si l-am rugat pe Tica, vechiul meu prieten, sa imi acorde un scurt interviu, ca sa vi-l prezint si voua asa cum il stiu si il indragesc.

iYli: Ce-ti inspira 14 februarie?

Tica Lumanare: Ziua infiintarii trupei Karma in 1992. Piesele noastre sunt preponderent de dragoste si chiar daca ziua in sine nu are legatura cu Sfantul Valentin, de care in acea perioada nu se stia in Romania, poate nu este o simpla intamplare. Eu cred ca totul este predestinat, pana si alegerea de a canta sub numele de Karma a fost scrisa acolo undeva in ....destin....

iYli: De ce stie lumea atat de putin despre omul de teatru Tica Luminare?

Tica Lumanare: Sunt angajat al Teatrului Valah din Giurgiu doar de doi ani si am ca si activitate principala compunerea muzicii de teatru, iar secundar actoria. Inainte am avut doar cateva colaboraricu acesta. Pasiunea mea, principala, ramane insa chitara care este prezenta dealtfel in numeroase domenii si nu doar ale artei. Ma bucur ca aceasta hrana sufleteasca imi poate asigura totodata si o viata decenta din punct de vedere material, culmea, in acesta perioada de criza, chiar din ce in ce mai bine!!!

iYli: Mai mergi cu nasu pe tren ca-n tinerete?

Tica Lumanare: Nu, ca nu mai am cu cine! Chiar si in trecut mergeam doar daca era in grup cineva destul de tupeist ca sa negocieze, dar singur nu am incercat niciodata, deoarece mi-e teama de ridicol. Am avut, din pacate, si cateva experiente mai putin placute in acest sens, din care as putea specifica aici doua mai importante, prima fiind o amenda pe care am luat-o pe ruta Bucuresti-Galati si pentru care prietena mea de atunci a ajuns in fata instantei, pentru ca platise in ultima zi a termenului si chitanta nu apucase sa fie inregistrata in catastife. Iar a doua, pe ruta Bucuresti-Sangeorz Bai, fiind o intalnire cu politia TF din care doi dintre prietenii mei au iesit destul de "sifonati", unul dintre politisti fiind baut si dornic sa dea palme in stanga si dreapta....Chiar daca evenimentele nu m-au vizat pe mine direct, m-au marcat destul de mult si m-au convins sa nu risc niciodata...

iYli: Care cabana ti se pare mai ok pentru sex?

Tica Lumanare: Sincer sa fiu nu ma pot lauda cu prea multe aventuri sexuale prin cabanele patriei, deoarece intr-o cabana in care se doarme la gramada nu prea ai loc de intors, iar sex in grup, desi mi-as fi dorit, nu am avut posibilitatea pana acum sa fac. Totusi din cabanele pe care eu le cunosc, ar fi Diana, langa Padina, pentru ca acolo am trait cea mai ciudata experienta de gen. Cand, in pat fiind, la somn, m-am trezit langa mine cu prietena unui tip din grupul nostru care venise sa facem sex.....

iYli: Regreti ceva din timpul care s-a scurs?

Tica Lumanare: Si da si nu... faptul ca nu am facut mai multe din cate mi-as fi dorit, dar si daca le faceam, poate ca viata mea ar fi fost alta ...este dificil de raspuns la o astfel de intrebare. Viata unui om depinde de alegerile facute de acesta...ori, daca intr-un moment al vietii ai fi facut o alta alegere, asta iti va fi schimbat total cursul ei.....daca faceam alta alegere poate ca intr-un alt sens viata mea ar fi fost mai putin buna, eu zic ca asa cum e, e ok....

iYli: De ce iubesti “Pustoaica de liceu” ?

Tica Lumanare: Pentru ca imi da pofta de viata si pentru ca intotdeauna este ceva fraged, imbietor. Desi toti barbatii viseaza la o pustoaica de liceu, nu toti au sansa sa o aiba sau sa recunoasca... Oricum, trebuie sa recunosc faptul ca, intr-un fel sau altul, am lansat in urma cu ceva ani moda "pustoaicei de liceu"....

iYli: Care e stilul de viata al unui folk-ist?

Tica Lumanare: Mi-ar placea sa cred ca toti folkistii se caracterizeaza printr-un mod de viata comun, dar realitatea este ca modul de viata este influentat mai mult de caracter si personalitate si mai putin de profesie...