Hot City - Cultura urbana feminina

Formatia asta e una cu un stil foarte greu de definit, asa ca o sa il varam, ca niste oameni comozi ce suntem, in cutia etichetata „alternativ” si n-o sa ne mai batem capul cu asta prea mult. Alternativ...nu stim exact ce, dar sigur nu-i ceva ce auzim in mod obisnuit.

The Cocteau Twins sunt scotienii Robin Guthrie, Will Heggie si Elizabeth Fraser, iar trupa au botezat-o asa dupa un cantec al conationalilor lor de la Simple Minds (care pe vremea aceea se numeau Johnny and the Self-Abusers).

Albumul lor de debut, Garlands, a aparut in 1982 si de atunci au tot facut muzica imposibil de definit: 9 albume, dintre care trei au ajuns Discuri de Argint in Marea Britanie. Pana in 1997, cand membrii trupei au anuntat, cum se spune in procesele de divort, diferente ireconciliabile si s-au despartit.

A fost vorba in urma cu cativa ani de o reunire, insa nu s-a ajuns la nici un rezultat. Sa speram ca pana la urma se va infaptui. Intre timp, membrii trupei nu au stat degeaba si au lucrat la proiecte solo: in special solista Fraser a avut parte de atentie- printre altele, a pus voce la cateva piese Massive Attack si pentru coloana sonora a filmului Lord of the Rings.

Cum e muzica gemenilor Cocteau? Sa-i spunem...atmosferica. Visatoare. Pe care eu as asculta-o cu ochii inchisi, lungita in pat, singura sau cel mult cu cineva potrivit alaturi.

Unul din semnele particulare ale formatiei, insa, si cel care genereaza cel mai multe discutii, sunt versurile incomprehensibile. Cuvinte fara legatura si fara inteles unele langa altele. Uneori nu sunt cuvinte deloc, ci o limba ciudata, pe care numai Elizabeth Fraser o pricepe, dar care capata sens pe muzica. Ca o incantatie. Credeti ca muzica trebuie sa aiba versuri poetice si memorabile ca sa va impresioneze? Atunci lasati-i pe Cocteau Twins sa va contrazica.