Stiu ca toti oamenii care asculta trupe indie au impresia ca ei sunt singurii, cand de fapt respectivele formatii se aud pe toate posturile de radio, dar eu sunt destul de convinsa ca de Amelie-les-crayons n-ati auzit. Pe de alta parte, Amelie-les-crayons nici nu e o trupa indie, ci cu totul altceva, ceva mult mai frantuzesc.
Amelie ca Amelie, dar de ce les crayons? Asta nu mai stiu. Ce stiu e ca trupa e formata dintr-o solista si trei baieti care canta la diverse instrumente, si cu totii se pricep nu doar la muzica, ci si la teatru, pentru ca inainte de Amelie-les-crayons se ocupau cu teatru stradal sau in localuri. Din ce-am inteles, spectacolele lor sunt mai mult decat concerte, ci include si costume, decoruri si ce-i mai trebuie unui spectacol in toata regula.
Din pacate, cum n-am calatorit inca pana in Franta, n-am avut ocazia sa vad un asemenea concert, asa ca ma multumesc sa le ascult cantecele. N-as putea incadra muzica lor intr-un gen anume, dar e jucausa, vesela, oarecum retro, pe alocuri sentimentala si 100% french. Imi place- desigur, cand sunt si eu intr-o asemenea dispozitie, altminteri ar putea sa para cam infantila toata treaba.
Ce-mi mai place, de asemenea, foarte mult, e grafica albumelor trupei, facuta de ilustratorul Samuel Ribeyron. Deh, fiecare cu slabiciunile lui. Dar serios, sunt foarte dragute ilustratiile lui, va rog sa va uitati la ele.
Amelie-les-crayons au scos pana acum trei albume, “Le chant de coquelicots”, “Et pourquoi les crayons?” si “La porte-plume”, dintre care cel mai reusit e cel din urma si, cand m-am uitat eu acum cinci minute, se putea asculta pe site-ul Deezer, aici. (Insa nu putem fi niciodata siguri cu Deezer, care restrange numarul de piese ce pot fi ascultate de la o zi la alta).
Unghii cu probleme. Tipuri
irskdy
Unghii cu probleme. Tipuri
Hello! , , , , ,
Scrisoare deschisa catre ele
Ba, eu chiar asa gandesc :) Cu exceptia faptului ca exa nu imi bantuie...