Peniscola, exact la ce va ganditi

Autor: nina

Am vizitat Spania timp de cateva saptamani si una din destinatiile de o zi pe care le-am ales, a fost micuta statiune Peniscola. Cand ne-au spus prima data gazdele noastre ca vom merge la Peniscola, am zambit infundat, insa am refuzat sa cred ca denumirea vine de la altceva decat peninsula, desigur.

Situata in nordul provinciei Castellon, la cca. 90 de minute de Valencia, mica asezare ne-a surprins placut. Mediterana era parca mai albastra aici decat in alte parti, stradutele mi-au amintit de Sighisoara, iar castelul…castelul in care a locuit Papa Benedict al XIII lea din 1417, te teleporteaza parca in vremurile acelea, in care eu cred ca trebuia sa ma nasc. De altfel intreaga statiune iti da impresia unui loc peste care timpul nu a trecut.

Ce mi-a placut cel mai mult a fost farul, care inca functioneaza. In frumoasa casuta de langa far locuieste impreuna cu familia ingrijitorul acestuia.. Am aflat ca postul asta daca il prinzi, iti este incredintat pe viata. Din pacate pentru mine in urma cu cativa ani murise fostul ingrijitor al farului si postul fusese ocupat de un spaniol tanar. Rar mi-a fost dat sa vad o casa mai bine asezata fata de mare si cred ca putini sunt cei care ar refuza asa un job.

Mi-au mai placut casele cu balcoane mici care aproape se prabuseu sub greutatea florilor si casa tencuita cu scoici. Aceasta din urma este o atractie pentru toti vizitatorii insulei. Mii de scoici mai mari sau mai mici acopera casa in intregime. Noi ne intrebam daca si pe dinauntru o fi asa. N-am aflat.

Plaja din Peniscola inseamna 5 Km de nisip fin, presarat cu sezlonguri si umbrele, pentru folosirea carora, cel putin noua, nu ne-a cerut nimeni nimic. Pe plaja am gasit cafenele, restaurante si magazine care mai de care cu oferte mai atractive. Nu lipsesc nici locurile de joaca pentru copii, unde ai nostri s-au jucat cu mare bucurie cateva ore bune la umbra.

Undeva la marginea plajei, cativa artisti modelau din nisip tot felul de statuete. Atata munca facuta zilnic, pentru ca desi nici turisti si nici locuitorii nu le daramau peste noapte, briza de seara reusea ca pana dimineata sa le tranforme pe toate in nimic.

Ca in orice statiune de gen, exista si aici clasicul bazar din care nu lipsea nimic: evantaie, masti, slapi, palarii, magneiti , parfumuri, rahat si halvita, etc. Toti vanzatorii de suveniruri vindeau insa o chestie care mi-a confirmat ca primul meu gand legat de denumirea locului era adevarat. Exact. Erau niste statuete foarte hazlii cu barbati spanioli al caror penis era cum altfel decat, in erectie.

Daca doriti sa vedeti pe viu toate astea, va puteti inscrie la “Festivalul povestirilor scurte”, care se desfasoara in fiecare an in orasel. La ce antrenament avem noi cu blogurile sigur ca o sa trebuiasca se ne dea aia un premiu ceva. Am aflat si ca evenimentul este jurizat de membrii Academiei Regale de Limbi. Nu va ganditi iar la prostii. Calatorie placuta!