Hot City - Cultura urbana feminina

De sucul de mere vrajit scrisesem déjà. Dar mergand pe firul apei si al povestii, am ajuns in Transilvania, pe langa Sighisoara. Si uite-ma la livada cu mere de aur, calcand desculta pe iarba pufoasa.



Malancrav nu e doar un loc iubit de soare, de unde pleaca sucul rezultat din merele de aur, apreciat de guri din toata tara. Ci un taram de poveste cu zane si iarba si gaze si asa de multa liniste. Este de gasit pe drumul dinspre Sighisoara spre Medias. Cotesti la stanga, treci de localitatea Laslea si mai mergi un pic.

Drumul e ca un mountain-russe molcom printre dealuri si copaci care soptesc ceva intre ei. Soarele razbate printre casute sasesti, trece peste podete si mangaie copii rosii in obraji, cu cizmulite, care se joaca. Apoi vine dupa mine pana ajung in sat.



La Malancrav ai semnal doar daca te duci langa un anume copac. Si deci e locul perfect unde sa vii ca sa lasai tot balamucul in urma ta. Satul este facut din casute sasesti de turta dulce, ca in “the shire” din Fratia Inelului, chiar daca pe alocuri mai darapanate.

Pe deal sta semet conacul familiei Apafy, construit in secolul al-XV-lea. Pana in 2000, era doar o ruina care amintea de niste vremuri boieresti iar acum este un palat un miniatura. Il gasesti stand semet pe deal, alaturi de biserica cu ziduri inalte. Cand iti ridici ochii, vezi (stiu ca stiti), livada cu mere de aur.



Conacul a fost restaurat de fundatia Mihai Eminescu, patronata de printul Charles. Se vede treaba ca el e tare incantat de satele sasesti de prin partea locului si se ocupa de ele indeaproape. Tot el se ocupa si de si livada minune si de cateva case raspandite prin sat, in care poti innopta rural, dar tare confortabil.

In conac incap 9 persoane care vor locui aici regeste. Modul in care e restaurat si mesele de pe tereasa, cu vedere spre gazonul englezesc, te bucura instant. Dar recunosc ca n-am fost complet pregatita pentru bunul gust pe care l-am gasit inauntru. Mobile sunt exact cate trebuie, interioare inalte si aerisite, cu perdele care falfaie in vant, asta gasesti aici. Apoi vezi candelabre exact cat trebuie de incarcate, dormitoare cu asternuturi invitante si o biblioteca in care iti vine sa te inchizi toata viata sa citesti.

Bucataria in care se servesc meniuri nobile arata ca in filmele englezesti de la castele si e inundata de lumina. Fiecare incapere e delicat aranjata si are o personalitate proprie dar care functioneaza totusi, cumva, ca un intreg armonios cu restul casei.

Cazarea costa aproximativ 60 euro de persoana pentru o noapte dar trebuie sa vii pregatit cu inca 8 prieteni, daca vrei sa stai la conac. Dar sa nu te amarasti daca nu ai cum sa stai aici. Jos in sat, la 3 minute distanta, e asa de placut si de prietenos. Si mult mai ieftin, ca o pensiune rurala in regim normal.

La Malancrav e de-ajuns doar un weekend sa poti scapa de toate cele rele, sa se spele. Si cele bune, sa se-adune. Si raiul asta e doar la 4 ore distanta de Bucuresti. In plus, pretextul initial poate ramane. Merg pana la Malancrav pentru ca trebuie musai sa iau suc de mere.