Hot City - Cultura urbana feminina

Sa ridice mana sus, in aer, cine ar rata vreodata un film cu George. George Clooney. Eu nu am sa fac vreodata aceasta crima. Motiv sa vad si up in the air, mai ales ca este foarte laudat. Ba pentru scenariu, ba pentru actori, avand 6 nominalizari la Globurile de Aur.

Intriga este simpatica – cum functioneaza o firma de concedieri. Are si o parte destul de tragica: fetele oamenilor in momentul in care li se spune ca raman fara loc de munca. Le vezi dintr-o data nesiguranta, impresia ca nu mai au nicio importanta pentru ceilalti, rusinea, panica. Iar sentimentele negative pot fi duse pana la paroxism si sa consideri ca daca nu ai un loc de munca gata, viata ta s-a terminat.

Un film inuman pentru o perioada de recesiune economica, ati spune voi. Numai ca atunci cand vezi lucrurile in mod statistic parca nu mai este atat de rau. Incepi sa calculezi: 10% au injurat, 20% s-au gandit ca viata lor nu mai are valoare, 25% au fost prea speriati ca sa mai mearga acasa. Si tot asa, nu avem reactii chiar atat de unicate, nici macar in momentele de maxima intensitate. Dar ce este cel mai socant este ca ea, reactia de pe loc nici nu conteaza. Ca plangi sau injuri sau spui ca te vei razbuna crunt e tot aia. Si este uimitor cum toti cauta pe moment exact solutia imposibila – sa il faca pe celalalt sa se razgandeasca si sa il pastreze.

Up in the air are si o parte mai 'adanca'. Filosofia personajului principal de a umbla prin lume ca si cum ar fi un rucsac gol, fara sa poarte dupa el greutati precum un job la care sa tina, o relatie amoroasa sau o familie. Adica toate aceste lucruri care cer o multime de timp si efort din partea ta. Si prezinta aceste opinii in cadrul unor seminarii de inteleptire a altora care nu s-au prins pana acum cum ar trebui sa isi traiasca viata. Ceea ce ne ofera un prilej ca sa mai radem inca o data de astfel de cursuri.

Dar suficient despre subiect. Ce face filmul respirabil, uman, sunt actorii. Ajunge sa se uite Clooney o data serios la tine si ai impresia ca primesti toata intelegerea de pe lume. Nici ca ti-ai dori pe altcineva mai capabil. Din nefericire, probabil tocmai ca sa mai indulceasca aspectul dur filmul se constituie mult prea mult intr-o propoganda pentru familie. Inspre sfarsit devine chiar hilar cu familia servita drept panaceu universal. Mai ca iti pare rau ca nu ai inchis ceva mai devreme, cand inca sperai ca nu este inca o productie usurica.

Si mai are inca o hiba – cica dai gres mai mult in comunicarea online decat in cea face to face. Asa ceva nu se poate ierta!