Ondine

Autor: Nadia_B

Acest film irlandez, lansat la apa anul trecut, ca sa zic asa, mi-a fost descris in mod eronat de cineva drept “o poveste romantica despre o sirena”. Carevasazica asemanatoare cu Mica Sirena, cu “Splash” din anii '80 (cu Daryl Hannah si Tom Hanks) si alte istorii despre femei care se termina-n coada de peste. Femeile, nu istoriile.

Nimic mai eronat. In primul rand, 'selkies', adica mitul irlandez amintit in “Ondine”, nu sunt catusi de putin sirene, ci un soi de zane-foci care isi pot lepada pielea ca sa umble pe pamant pentru scurta vreme sub infatisare de femeie, insa nu au voie sa se lase vazute de oameni si trebuie sa se intoarca repede in mare. Asta daca nu cumva vreun om le fura pielea de foca si o ingroapa, caz in care zana trebuie sa ramana pe pamant sapte ani.

In al doilea rand, povestea nu e nici pe departe atat de roza si de fantastica pe cat ar parea din rezumatul sus-amintit. Din contra, are si note cat se poate de sumbre si reci. De fapt, intreaga pelicula e filmata printr-un filtru rece, albastrui.

Dar de romantica e romantica, trebuie sa recunosc. Nu chiar pe masura inceputului ei in care un pescar sarac prinde o fata frumoasa (si, pare-se, amnezica) in plasa si apoi incepe sa aiba un noroc deosebit la pescuit cand ea il insoteste cantand. Dar romantica intr-un mod lipsit de ironie, cum, in general, le e rusine filmelor serioase sa mai fie.

De unde stim ca e un film serios? Pai uite, unul din protagonisti e Colin Farrell, mare vedeta la Hollywood. Trebuie sa zic ca m-a surprins placut Colin aici. In loc de obisnuitele lui posturi de erou si dur, iata-l aici dizolvandu-se foarte convingator intr-un rol nu tocmai de june prim stralucitor.

Ce-i drept, chiar daca mi-a placut filmul, [spoiler!] m-am cam plictisit sa-i vad pe romani asociati in filmele straine doar cu diverse infractiuni precum prostitutia sau traficul de droguri. Sau confundati cu romii. Da, e si ceva cu romani pe-acolo. Dar, pana la urma, aici chiar nu e cazul sa ne plangem. Pana la urma, e un film irlandez si uitati-va numai cum sunt infatisati irlandezii de catre ei insisi: alcoolici si...aaa..de o igiena indoielnica.

Asa ca sa nu ne suparam si sa ne bucuram de partea frumoasa a povestii, adica de idila-care-invinge-totul dintre cei doi protagonisti aratosi, de coloana sonora frumoasa si asa mai departe. Iar mie imi pare bine ca am aflat cate ceva despre un mit interesant, de care nu auzisem pana acum.