Hot City - Cultura urbana feminina

Melancholia este prezentat de catre insusi Lars Von Trier ca un film frumos despre sfarsitul lumii. Si mai zice, tot el, despre filmul pe care tocmai il terminase: “Sa nu ma intelegeti gresit. Am lucrat la filmul asta doi ani. Cu mare placere. Dar poate ca m-am deceptionat singur. Poate m-am lesat sedus. Nu spun ca cineva a gresit... din contra, toata lumea a muncit cu daruire si talent catre obiectivul pe care eu l-am setat. Dar cand producatorul meu mi-a prezentat rezultatul, am simtit un fior pe sira spinarii. Un film facut de o femeie. Ma simt pregatit sa resping filmul precum un organ care mi-a fost transplantat fara succes”.

Desi filmul Melancholia incepe cu imaginea unei limuzine cu sofer in care sunt un mire si o mireasa in mod evident fericiti, inca de la scena asta te apuca o neliniste foarte pregnanta. Simti ca, desi totul pare ok la o privire superficiala, ceva nu e deloc in regula. Si apoi suntem invitati la nunta lui Justine, o mireasa mai speciala.

Justine (Kirsten Dunst) este melancolica prin definitie si se lupta cu depresia de cand se stie. Nunta este organizata de catre sora ei Claire (Charlotte Gainsbourg), care este o femeie normala, cu un sot si un copil, si o viata nespectaculoasa, daca scoatem din calcul faptul ca locuieste intr-un palat. Si desi petrecerea este organizata intr-un decor de vis si Claire a facut tot ce este posibil pentru ca nunta sa fie perfecta, Justine nu poate sa se bucure de nimic, spre disperarea sotului si a familiei.

Si apoi intervine planeta Melancholia, care se apropie de pamant. Oamenii de stiinta afirma despre ea ca nu ar fi un pericol pentru pamant, ci doar o priveliste grozava pentru cei pasionati de stele. Si totusi, odata cu lovirea Melancholia de pamant, o sa se sfarseasca totul. Cele doua surori se confrunta impreuna cu sfarsitul iminent al lumii, pe care il asteapta cu atitudini complet diferite.