Hot City - Cultura urbana feminina

Mi-e putin rusine de motivatia complet anti-culturala care m-a pus sa ma uit la filmul asta: un prieten a pus pariu cu mine ca nu exista nici un film indian mai scurt de trei ore si fara cantecele vesele. Eu am gasit “Lumea lui Apu”, asa ca acum amicul meu imi datoreaza niste beri.

Recunosc ca nici eu nu credeam ca ar putea veni din India altfel de productii cinematografice decat foarte lungi, foarte colorate si pline de momente muzicale extravagante. Dar filmul despre care va vorbesc, si care ar intra la categoria “Cinemateca”, fiindca e vechi de fix cincizeci de ani, are drept caracteristici principale calmul si evitarea oricarui soi de exagerare, atat in regie cat si in interpretarile actorilor.

“Lumea lui Apu” face parte dintr-o trilogie a regizorului Satyajit Ray, care il urmareste pe personajul principal de la nastere si prin copilaria plina de lipsuri. Nu pot vorbi despre primele doua episoade, pentru ca nu le-am vazut, insa in acest film Apu e deja un tanar adult somer si nevoit sa renunte la facultate, si totusi cat se poate de optimist si increzator intr-o viitoare cariera de scriitor.

Un prieten il roaga sa il insoteasca la o nunta unde mirele se dovedeste a fi bolnav psihic. Nunta trebuie, insa, sa aiba loc la ora stabilita, altfel mireasa va fi considerata blestemata! Uite asa, de voie, de nevoie, Apu ajunge sa fie el mirele. Culmea, casatoria aranjata se dovedeste foarte reusita.

Secventele care prezinta scurta casnicie dintre Apu si foarte tanara Aparna nu ni-i arata nici macar sarutandu-se, ce sa mai vorbim de altceva, si totusi, as spune ca am vazut una din cele mai tandre si convingatoare descrieri a unui mariaj fericit din cate am intalnit vreodata intr-un film. Dragostea dintre cei doi nu e o pasiune devastatoare, ci linistita si blanda; se inteleg din priviri, din gesturi marunte. Aparna e un personaj atat de diafan, incat parca pur si simplu pluteste pe tot parcursul aparitiei ei pe ecran. Aproape ca nici nu te miri cand constati ca ceva atat de bun nu poate dura si ca trebuie sa se intample ceva care sa il transforme complet pe Apu.

N-o sa mai spun ce se intampla in continuare, ca poate mai vrea si altcineva sa vada filmul, dar data viitoare voi avea mai putine prejudecati in ce priveste cinematografia indiana. Productiile “bollywoodiene” cu care suntem noi obisnuiti sunt numai sclipici,”Lumea lui Apu”, in schimb,e un film plin de realism sincer si dureros.

Celebrul regizor japonez Akira Kurosawa a spus despre Satyajit Ray: “Sa nu fi vazut filmele lui e ca si cum ai trai in lume fara sa fi vazut soarele si luna”, iar revista Entertainment Weekly l-a inclus in topul celor mai buni 25 de regizori ai tuturor timpurilor. Mi se pare ca sunt suficiente motive ca sa mai conving si pe altii sa vada, cand or avea timp, un film de arta indian.