Hot City - Cultura urbana feminina

Abia acum am vazut si eu filmul asta pe care l-am ratat pentru atunci cand ar fi trebuit sa se intample, n-am mai incaput in sala la proiectia de la TIFF 2010.

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu este un film despre care, de cand a intrat liber in cinematografe, vorbeste atata lume. Acum am inteles si eu de ce.

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu este un film de Andrei Ujica, un film care a fost prezentat mai intai anul asta la Cannes. Filmul nu este un documentar, pentru ca Andrei Ujica nu a filmat nimic: tot ce avea nevoie se afla in arhive, asteptand sa fie folosit. Si a avut de unde alege material: a vizionat peste 1000 de ore filmate cu Nicolae Ceausescu.

Rezultatul este aproape un film de actiune, care spune tot ce trebuie despre Nicolae Ceausescu, adica exact cum spune titlul: o autobiografie. Ii vedem pe Elena si Nicolae Ceausescu in ipostaze complet noi si aproape induiosatoare: se balacesc veseli si stangaci la mare, se plimba cu sania infofoliti in doua cojoace albe ca zapada, se intretin cu regina Angliei si se plang de calitatea painii in Bucuresti.

Ce mi se pare a fi meritul absolut al filmului este faptul ca Andrei Ujica s-a abtinut in a face orice comentariu personal asupra materialului care ne este prezentat. Comunismul si Ceausescu sunt subiecte despre care toata lumea are o parere si ne vine sa comentam neaparat, macar ceva. Este extraordinar sa ai acces la atatea date despre subiect si totusi sa reusesti sa te abtii, cum se intampla in filmul de fata.

Andrei Ujica nu a pus de la el niciun carton intre diversele scene, nicio burtiera, nici un interviu cu vreun personaj care sa spuna astazi despre ce a fost mai ieri, nici macar un titlu. Interventia lui personala se vede doar in modul in care a ales, si care este de exceptie, materialul video.

Filmul vorbeste asa de bine despre personaj incat nu mai ai nevoie de nicio explicatie legata de Ceausescu. E drept ca e bine sa-l vezi in compania unei mame, pentru ca ai nevoie de niste precizari legate de suita de personaje comuniste legendare care il inconjoara.

Senzatia cu care am ramas dupa ce l-am vazut este ca absolut fiecare roman ar trebui sa vada filmul asta. Cei prea tineri si care n-au gustat pe bune din comunism, sa ii inteleaga esenta, iar cei care au trecut pe-acolo si s-au lasat marcati de el, ca sa-si aduca aminte ca nu era mai bine.