Hot City - Cultura urbana feminina

E posibil sa cunoasteti munca regizorului mexican Alejandro Gonzalez Inarritu din “Babel” (2006) cu Brad Pitt.  Specialitatea lui Innaritu sunt filmele in care personaje din capete diferite ale scarii sociale, ale unui oras sau chiar ale planetei ajung sa fie legate unele de celelalte printr-o nenorocire si sa se influenteze in moduri nebanuite.

Scenariile cu care lucreaza mexicanul seamana oarecum cu capcanele elaborate din desene animate: o masinarie imensa e pusa in functiune de o mingiuta care apasa un arc, care la randul lui apasa altceva, si tot asa, o actiune initiala slaba si aparent inofensiva se propaga pana ajunge sa provoace o distrugere de proportii.

Tot marca inregistrata a filmelor lui: disperarea oarba si cruzimea cu care hazardul face din  intentiile bune caramizi cu care e pavata calea spre iad. Aici imprumuta ceva din fatalismul filmelor asiatice despre razbunare: oameni care nu sunt fundamental rai sau putrezi pe dinauntru isi fac rau unii altora mai intai din greseala, apoi din dorinta de revansa, pana cand mecanismul distructiv nu mai poate fi oprit.

Primul film in care a aplicat reteta firelor narative multiple si aparent fara legatura, “Amorres perros”(2000), a ajuns cea mai de succes productie mexicana a ultimilor ani si a fost nominalizata la Oscar pentru Cel mai bun film strain. Titlul e oarecum intraductibil, dar daca exista expresia “viata de caine”, ar fi echivalentul lui “iubire de caine”. Adica plina de suferinta violenta, cum e si filmul in sine, o poveste cu lupte de caini si trei oameni din Ciudad de Mexico a caror viata e distrusa de un accident de masina.

Quentin Tarantino folosise si el in Pulp Fiction acelasi gen de naratiune fragmentata, motiv pentru care Innaritu a a fost numit un Tarantino al Mexicului, sau un imitator. Dar asta nu inseamna ca nord-americanii n-au fost si ei impresionati. De fapt, au fost atat de impresionati, incat dupa aceea Innaritu s-a putut duce la Hollywood cu tot cu scenaristul Guillermo Arriaga, mexican ca si el.

Rezultatul au fost inca doua filme cu povesti croite din petice: “21 grams” si “Babel”, cu actori de pe A-list-ul american si o avalansa de nominalizari la diverse premii. Filme reusite, dar parca prea voit pretentioase si, fara culoarea locala a Mexicului, mai sarace decat “Amorres perros”.

Urmatorul proiect al lui Innaritu, “Biutiful” (da, scris chiar asa), suna a schimbare de stil. De data asta, Innaritu, care s-a certat definitiv cu colaboratorul lui, scenaristul Arriaga, a scris chiar el povestea, care se anunta mai..usor de rezumat, cel putin. Rolul principal ii apartine spaniolului Javier Bardem, iar filmarile sunt inca in desfasurare.