Hot City - Cultura urbana feminina

Este o carte scrisa de japonezul Yasunari Kawabata in 1954 iar autorul a luat premiul Nobel pentru literatura in 1968.

Vuietul muntelui nu este o carte internationala, cum sunt scrierile lui Haruki Murakami. Este o carte profund japoneza, in care ni se prezinta multe aspecte care mi se par extraordinar de diferite cultural si de care am mai auzit prin filme.

Rasfoind acum titlurile capitolelor, imi dau seama inca o data cat de asiatica este abordarea: Ciresul de iarna, Clopotele primaverii, Oul de sarpe sau Pestii de toamna.

De exemplu, una dintre practicile normale ale acestor locuitori din Tokio este sinuciderea. Ea apare ca perfect legitima atata timp cat sinucigasii lasa o scrisoare prin care explica de ce. Sinuciderea pare o optiune normala atunci cand esti dezonorat sau ai o viata incurcata sau te-ai plictisit si nu-ti mai mai gasesti rostul.

Personajele din Vuietul muntelui sunt membrii unei familii destul de instarite, compusa din Yasuko si Shingo, parinti ajunsi la 60 de ani, apoi Shuichi si Fusako, copiii lor care sunt deja oameni in toata firea. Tot din familie fac parte si Kikuko, sotia lui Shuichi, si copiii lui Fusako. In afara de familie mai apar in roman o secretara sensibila, amanta lui Shuichi si colega de locuinta a acesteia.

Intamplarile casnice, de familie, din carte sunt vazute prin prisma lui Shingo, sexagenarul care are o perceptie foarte fina asupra lucrurilor. Emotiile lui sunt prezentate foarte delicat pe alocuri, cand este preocupat de amanuntele viatii cotidiene care noua de obicei ne scapa.

Shingo admira florile frumoase, puii de animale, explozia primaverii, prospetimea ierbii si aude aproape in permanenta vuietul muntelui. Tot el are ganduri intense despre batranete, fericire, cupluri si dragoste. Toate aceste ganduri sunt impletite cu dragostea pentru nora lui, Kikuko, o afectiune aflata mereu la limita dintre senzualitate si relatii normale, familiale.

Shingo se uita la fiecare membru al familiei cu o obiectivitate aproape cinica. Nevasta, copiii si nepotii sunt pusi sub lupa si disecati fara rautate dar cu maximum de interes. Legaturile din familie se combina in felurite moduri si aflam foarte multe despre cum se traieste intr-o familie japoneza traditionala.

Daca ni se pare ca legaturile dintre nora si socrii sunt complicate in societatea in care traim, ar fi bine sa citim cartea asta, ca sa vedem cum ar putea sta lucrurile de fapt. Nora Kikuko are o gramada de indatoriri in folosul socrilor, pe care ii ajuta sa se imbrace, carora le face ceaiul, le aduce ziarele, le gateste, le spala, ii binedispune si orice altceva mai apare pe parcurs.

Dar ar fi bine sa ne apucam de Vuietul muntelui ca sa mai luam o gura dintr-o cultura diferita, care de obicei ne pare de nepatruns si din care, cu ajutorul cartii, putem sa mai intelegem cate ceva. Mie mi-a placut.