Hot City - Cultura urbana feminina

De ce ne recomanzi aceasta carte?, ma veti intreba. Toata lumea a auzit de ea, nu e ca si cum ai fi facut tu o mare descoperire. Atunci de ce nu te apuci sa ne recomanzi si “Idiotul” sau ‘Florile raului’?, daca vrei sa te dai intelectuala.

Asa este cu toate aceste carti celebre, atat ai auzit vorbindu-se despre ele incat esti saturat chiar inainte de a deschide prima pagina. Ca sa nu mai spun ca, numai citind titlul articolului este posibil sa vi se faca lehamite si sa nu mergeti cateva paragrafe mai jos unde eu o sa va zic din toti bojocii: e foarte misto, cititi-o! Veti rade in hohote, cu lacrimi la ochi si tragandu-va mucii in incercarea de a va pastra o postura demna.

Dap, e o carte savuroasa. Si foarte moderna. De fapt neasteptat de moderna pentru acum un secol. De unde se vede ca nu a evoluat decat moda – am scurtat fustele si parul, dar in rest ne comportam cam tot pe acolo. Foarte simpatic este tonul serios cu care este scris totul, cand de fapt avem de-a face cu o iesire burlaceasca demna sa intre in cartea recordurilor sub titlul “au facut asta si nu au dat ortul popii”.

Mai exact, autorul impreuna cu doi prieteni si cainele din dotare pleaca intr-o excursie de cateva saptamani cu barca pe Tamisa. Pe vremea aceea fiind o obisnuinta sa faci asa ceva. Cam cum ne este noua de normal sa ne urcam in masini si sa mergem sa ne cazam undeva la poalele unei partii de ski austriece. Asa cum la noi toata lumea a facut macar o data asta, la ei n-ai cum sa scapi de o calatorie de-a lungul Tamisei. Exista un intreg ecosistem care sa o sustina. Si nenumarate legende despre persoane rasturnate si barcagii uraciosi care nu tineau cont de dantelele de la costumul tau. Bu hu huuu!

Farmecul este dat de impletirea de situatii vintage cu o mentalitate foarte moderna. De exemplu ai pe cei trei protagonisti inlemniti ca sa dea bine intr-o poza facuta de un fotograf care alesese intamplator ca subiect tocmai locul pe unde trecea barca lor. Ce fericire pe cei trei! Si cum se mai chinuiau sa dea bine! Nu ca noi, care nu mai stim cum sa-i alungam mai repede pe cei care vor sa ne vanda poze cu noi cu fata strambata de vant in timp ce ne plimbam cu vaporasul intre tarmurile Istambulului. Si mai sunt si pipele si servitorii si imbracamintea deosebit de complicata care creaza o atmosfera de Benny Hill.

Burlacii de atunci erau insa exact cum ii vedem si acum – cam nejutorati si haotici, care nu se dezintegreaza numai printr-o mare minune a sortii. Caci, in mod normal ar trebui cel putin o data pe zi sa ajunga la spital pentru spalaturi stomacale. Iar despre lene, eh, nu exista lene mai mare ca cea a unui burlac. O lene fericita, vreau sa spun, pentru ca se poate satisface, pe deplin.

Mda, nu cred ca am stiut sa va spun de ce este atat de vesela aceasta carte. Si iti da asa o stare de bine. Asa ca recurg la o metoda mai directa – cititi-o, la naiba!