Hot City - Cultura urbana feminina

“Ceea ce ar putea sa nu mai fie, este.”

Am primit cartea de la un prieten bun si  m-a castigat inca din titlu. Stiam ca o sa-mi placa mai ales ca citisem  “Iubita locotenentului francez” si-mi placea felul in care scrie J. Fowles ( 31.03.1926-05.11.2005).

M-am apucat de citit ca de fiecare data cu mult entuziasm care nu mi-a scazut nici o clipa pe timpul intregii lecturi.

Inteligenta pusa la incercare si lovita din toate directiile, sentimente contradictorii, un peisaj de insula mirifica pe de o parte si extrem de fada pe de alta parte, iubiri interzise sau neimpartasite, muzica divina, toate te fac sa intri in poveste si  sa incerci sa dezlegi misterele odata cu profesorul englez.

Personajele se dezvaluie putin cate putin, enigmele se inmultesc  fara sa se lase dezvaluite. Cand crezi ca detii toate datele problemei, apar elemente noi care iti demoleaza orice teorie anterioara.

Profesorul de engleza Nicholas Urfe care alege sa predea engleza intr-un colegiu de pe o insula greceasca, Alison iubita ramasa acasa careia ii promite ca ii va scrie, Conchis un bogatas excentric  care-si permite sa se  joace cu mintile oamenilor, Julie o tanara frumoasa care-l farmeca pe  Urfe si ii alimenteaza acestuia setea de neobisnuit si June sora geamana a lui Julie, sunt principalele personaje ele insele magice, fiecare in felul sau.

Desi Fowles a scris romanul evocand literar o perioada in care chiar el a fost profesor pe o insula greceasaca, eu l-am asemanat pe el, citind romanul, mai degraba cu Conchis.

Cartea dovedeste o data in plus ca omul este fascinat de necunoscut, ca prefera de cele mai multe ori o dragoste incerta in locul statorniciei.

Legatura dintre profesor si magician (Conchis) este baza pe care autorul dezvolta teoria manipularii. Conchis starneste instinctele tanarului Nicholas prin punerile in scena pe care le aranjeaza. Il face pe acesta din urma sa treaca prin stari nemaitraite de el pana atunci,  il atrage, il farmeca, il subjuga si il educa in egala masura.

Sfarsitul romanului, care aduce cu sine si amara constientizare a pierderii adevaratei iubiri, te lasa pe tine, cititorul neavizat, cu sentimentul ca libertatea umana nu numai ca e limitata, dar uneori ea lipseste cu desavarsire.

“Cu cat intelegi mai bine ce e libertatea, cu atat o pierzi mai mult”.

Pentru ca pe tot parcursul lecturii mi-am pus  fel de fel de intrebari existentiale, cand am inchis cartea  singurul lucru la care m-am putut gandi a fost: “Cuvantul magician apare o singura data pe parcursul intregului roman?”