Hot City - Cultura urbana feminina

Pentru ca in aceasta saptamana vorbim despre India, mi-am scormonit memoria in cautarea unei carti cu autor indin. La prima vedre ratasem literatura indiana, singurele mele lecturi reprezentand frangmente din Mahabharata si raspunsul lui Maitrey la romanul lui Mircea Eliade.

Apoi mi-am amintit de “Interpret de maladii”, o colectie de povestiri scrisa de Jhumpa Lahiri, scriitoare americana de origine indiana. Cartea am citit-o din intamplare anul trecut. De ataunci insa m mai recitit-o de 2 ori si de fiecare data a reusit sa imi mentina interesul treaz.

Nu e putin lucru sa gasesti o carte care sa nu mizeze pe surprizele subiectului pentru a mentine atentia alerta. Probabil de aceea imi plac atat de mult cele 9 povestiri din volumul “Interpret de maladii”.

Toate povestirile se centreaza in jurul unor personaje de origine indiana, fie ca sunt locuitori ai Indiei, emigranti sau copii ai unor emigrani indieni, in fiecare text suntem constienti ca suntem introdusi in modul de a gandi al unei alte culturi.

In cateva povestiri perspectiva narativa se suprapune cu cea a vreunui personaj occidental ce functioneaza in text ca observator, cititorul simtindu-se mai confortabil cu o astfel de perspectiva.

 Nu pot spune ca in vreunul din cele 9 texte se intampla ceva extraordinar. Evenimentele sunt relatate pe indelete si pe un ton calm si detasat, in fraze scurte si concise, ce te determina sa treci cu vederea climaxul povestirilor. Scriitoarea nu incearca sa ne socheze cu scene dramatice sau cu relatatari intense, evenimentele curgand aproape fara sa le remarcam.

Ce isi face insa simtita prezenta este modificarea in starea sau in modul de a gandi al personajelor. Adeseori m-am trezit la finalul unei povestiri marcata de schimbarea interioara a personajului principal, fara insa a fi capabila sa spun ca am fost zdruncinata de evenimentul care a dus la aceasta schimbare. Pentru ca in povestirile lui Lahiri conteaza evenimentele interiore ale personajelor, mai putin cele care tin de fapte.

Ce mi-a placut in mod deosebit la aceste povestiri este modul in care scriitoarea manevreaza timpul. Impresia generala este ca textul curge lent, faptele insiruindu-se greoi ca intr-o melasa. Insa, la un moment dat ne trezim ca in ciuda senzatiei ca evenimentele se deruleaza in slow-motion, ele sunt atat de concentrate si atat de pline de semnificatii incat naratiunea curge mai rapid decat ne-a lasat sa credem.



De ficare data and recitesc cartea, desi imi propun sa analizez cu exactitate tehnicile de manipularea a  timpului in naratiune, textele ma captiveaza si uit sa anlizez ceva, pur si simplu ma bucur de ele.