Hot City - Cultura urbana feminina

Iata-ma si la a doua recomandare de carte scrisa “in contumacie”. Carlo Fruttero si Franco Lucentini, doi scriitori despre care nu am auzit niciodata pana acum si cu a caror opera este prea putin probabil sa ma mai intalnesc, nefiind o mare consumatoare de literatura italiana dincolo de Goldoni.

Cartea fiind insa aparuta in colectiile Cotidianul mi-a cazut in mana cu totul intamplator, si, dat fiind titlul ei, m-am amuzat sa o citesc intr-o zi de duminica, ceea ce va recomand si voua. Desi este fara indoiala un roman politist, cu nelipsitul comisar care o scoate la capat plus femeia de care se indragosteste, este insa mai mult o cronica a vietii orasului Torino in anii ’70.

Niste ani ’70 care prin prisma obiceiurilor, dialogurilor si a unor modele de gandire evoca mai degraba o epoca

cincizecista, fara indoiala pentru a pune in contrast “vechiul” Torino cu cel nou: Torino al uzinelor Fiat. Desi inexistente in actiune, uzinele sunt mereu in spatele discutiei, ca o scuza pentru toate relele orasului, acestea fiind reprezentate si de “invazia” meridionalilor, de lucrarile publice si de arta moderna.

Avem personaje aristocrate, femei bogate care nu muncesc, oameni care cauta sa isi umple timpul si pe care nu-I putem privi decat cu uimire: cum se poate trai in atata plictiseala si mai ales, purtand toata vara manusi? Actiunea politista este construita pe acelasi principiu antagonic, pornind de la premise cuminti, cu oameni decenti si mobiluri decente pentru crima.

Se scufunda apoi in obscenitate, pe care personajele o trateaza cu codescendenta si amuzament, intorcandu-se la eternul mobil valid: banii. Pe langa asta se construieste si povestea de dragoste, sau ar fi mai bine zis de sex?

Aflati citind duminica!