Hot City - Cultura urbana feminina

Am mereu mare grija ca nu cumva sa citesc pareri despre vreo carte inainte sa-mi dau eu insami cu parerea. Niciodata nu ma ating de prefata decat dupa ce am citit cartea macar odata si jumatate. De aceea, adeseori ma mir cum de mintea mea atinge atat de putine puncte comune cu ale mentalului colectiv. Dar asta este mai mult sau mai putin legat de subiect :).

M-am apucat de Bukowski la batranete, complet anapoda. Cartile lui Charles Bukowski sunt de consumat cand esti mai tanar si cuvintele tari sunt un fel de prime tigari si prime beri, o confirmare a dreptului tau de a fi anarhic. El este un autor care merge bine cu tineretea fiindca, cel putin in "Femei" il afli anarhic la btranete, ceea ce iti valideaza oarecum propriile sentimente.

Mai tarziu, cand ai ajuns o fiinta respectabila, tot ce te mai atrage la "Femei" este un aer de iad oprit. Nu de rai. De iad cu diavoli de toate formele unde trebuie sa fie foarte distractiv fata de obositoarea rigoare roza din rai.

Cine n-ar vrea, la nivel teoretic, sa fie personajul Hank Chinoski (copie fidela a autorului), un om trecut de cincizeci de ani care traieste cu alcool, fara sa fie catusi de putin bolnav, si care are parte de femei tinere, frumoase si nebune cum tinerii, care ar avea dreptul la ele, n-au.

Te cuprinde o enervare plina de apreciere de fiecare data cand el se descrie batran, gras, nesimtit si urat si iti povesteste cum a tratat cu fundul inca o femeie si inca una. Te enervezi dar zici "bravo mai mosulica".

Dupa care te apuci sa te gandesti ca e un necajit. Ca vezi doamne, el le foloseste pentru a scrie poezii de dragoste despre ele, poezii care-i aduc un venit substantial. Dar de fapt el se indragosteste si totul ii merge atat de prost pentru ca pur si simplu nu are material de barbat al cuiva, nici de amant al cuiva.

Daca el e o pacaleala pentru femeile acelea pe care le atrage nu se stie ce la el, "the joke is on him" cum zice americanul. El este de fapt cel care ia intruna teapa , in primul rand fiindca habar nu are ce sa faca cu sentimentele lui in afara de a scrie ca un nebun, si in al doilea rand fiindca omul asta norocos, batran, alcoolic si plin de femei are exact acelasi ghinion ca noi toti.

Nmic nu merge, nimic nu se leaga, el de iubit iubeste dar intr-un plan paralel cu existenta lui. Bukowski a fost un nene curajos. Cartea n-are nimic in comun cu orice alta carte avand subiectul "femei" pe care am citit-o.

E prima in care am descoperit un autor recunoscand aproape fatis ratarea ca om prin prisma dragostei, desi o vedem deservind prea bine alte aspecte ale vietii.

Si de unde aseara, cand am terminat-o, m-am intristat, de dimineata m-am trezit cu o buna dispozitie fantastica. un fel de recunostinta pentru epoca lui Bukowski, care a dat multi oameni de felul acesta, lucru care nu s-a mai intamplat demult si e prea putin probabil sa se mai intmple in timpurile noastre de carton.

Cartea a aparut la editura Polirom.