Hot City - Cultura urbana feminina

In general nu ma omor dupa carti scrise de femei. Mai ales daca subiectul este o doamna pe la 30 de ani care traieste intr-un oras mare, negru, plin de tentatii si neintelegere. Iar daca mai este si ziarista atunci gata… nu mai sper nimic. Atat a fost dezbatut acest subiect in ultimii ani de zici ca altceva nu se mai gaseste pe lume.

Si cat de placuta a fost surpriza sa descoper o carte normala, ba chiar interesanta! Un pic cam neagra pe alocuri, insa asa este subiectul. Si nu unul foarte departe de realitate. Personajul principal, Rosa Lane, jurnalista londoneza de un succes indoielnic, dar sanatos, descopera ca toata plimbarea sa din ultimii 10 ani intre job si iubit nu a fost decat o mare minciuna. Sau mai exact ceva complet lipsit de sens si/sau valoare. Si ea s-a hotarat ca vrea altceva.

Problema este insa, ca, daca nu faci asta, adica sa alergi dupa un job mai acatarii si o casa mai de doamne ajuta, atunci chiar nu mai ramane nimic altceva de facut. Dupa cum isi da seama si eroina dupa cateva luni in care spera sa aiba o revelatie cu privire la sensul de a mai depune efortul de a trai. Iar drept rezultat primeste exact ce stim si noi – indiferent daca ni se pare a avea sau nu sens, trebuie sa muncim ca sa avem din ce trai. Si, mai ales, nimeni nu are chef sa ne plateasca cu ceva daca nu lasam impresia ca murim de placere sa facem lucrul respectiv si l-am face si gratis, numai sa ni se permita.

Cu alte cuvinte o depresie cu acte in regula. Din fericire insa, cartea se citeste cu zambetul pe buze datorita stilului umoristic si lejer in care scriioarea abordeaza chiar si cele mai penibile momente. Si momentele penibile nu lipsesc cand esti in depresie, asta stim cum totii. Haioase sunt si listele de lucruri amalgamate, de la ce sa citesti pana la pe cine sa suni, si care se tot repeta, fara ca insa cineva sa faca ceva in acest sens. Si permanentele referiri la filosofi si ideile lor mi s-au parut simpatice pentru ca nu aveau deloc aerul scortos pe care suntem obisnuiti sa li-l asociem.

E posibil ca noi sa nu ne identificam prea tare cu acest personaj depresiv, mai ales ca nu ne-am dus atat de departe pana la capat nelinistile noastre cu privire la ce merita sau nu sa fie facut. Dar vom gasi cu siguranta in jurul acestuia destule personaje pe care le avem si noi alaturi – prietenii care nu mai au rabdare si pentru prostiile noastre, fostii iubiti care considera ca vina este numai a noastra si uita de bun simt, rude din alta generatie care nu pot pticepe in inciun fel cum de am ajuns in asemenea hal etc.

Deriva nu este cine ce revelatie, dar este o carte draguta si de bun simt, ceea ce este extraordinar de greu de spus despre ceea ce se produce in ultimii ani. Mai ales daca vorbim despre carti celebre scrise de femei. Asa ca v-o recomand. O gasiti la editura Leda sau pe net aici<