Hot City - Cultura urbana feminina

Cand auzim sintagma ‘cel mai premiat roman chinez contemporan’ nu mai stam prea mult pe ganduri si ne asezam fie coada cat de mare ca sa mai prindem o bucatica. Intr-o literatura de 4000 de ani nu e de ici de colo sa fii cel mai premiat.

Asa ca si eu am pus in graba mana pe carte si m-am retras cu ea intr-un coltisor. Unde mi-am dat seama ca este foarte greu sa rezonezi cu ceva scris de un chinez, fie ea si femeie si traind in aceeasi perioada cu mine. Nu degeaba rugam oamenii sa nu mai vorbeasca in chineza atunci cand ceea ce spun ce este prea ciudat ca sa intelegem. Atat de ciudat de stai si te scarpini in cap intrebandu-te ‘de ce face ea ceea ce face?’.

Romanul este o saga care urmareste 3 generatii de femei ce apartin aceleiasi familii. De pe la 1940 pana in zilele noastre, accentul punandu-se pe ultima reprezentanta. O femeie bogata, scriitoare, cu o un stil de viata interesant care in final considera ca nu ii mai ramane nimic mai bun de facut decat sa inebuneasca. Romanul incepe de la aceasta situatie, intreaga sa desfasurare de planuri intrepatrunse fiind o incercare de a explica un astfel de sfarsit.

Cu sufletul impacat va spun ca nu am inteles nimic din problemele cuplului chinez. Mai ales ca autoarea considera de la sine inteles ca viata femeii e mai putin importanta decat cea a barbatului. Si ca trebuie sa iti placa pana la nebunie un barbat in varsta, urat si cu aventuri la activ numai pentru ca a participat la revolutia populara chineza. Adica aceea care a adus comunismul si la ei. Mult mai clare mi s-au parut vietile mamei si bunicii sale. Una a fost data de familie in casatorie unei familii mai sarace care au pus-o la munca pana a murit. Cealalta a fost parasita de sot in timpul razboiului, tocmai atunci cand era mai greu sa ramai in viata, mai ales daca ai un copil mic.

Nu m-au uimit ipocrizia comunista, violenta care lovea unde nu te asteptai, fostii oameni bogati care au ramas la fel de bogati pentru ca au imbratisat linistiti ideologia care se cerea. Astea se gasesc si la noi. O saracie ca cea infatisata precum si atata cruzime in tratarea celorlalti nu am prea intalnit insa. Parca te asteptai ca japonezii sa fie rasa care exceleaza in cruzime.

Nici nu stiu daca sa va recomand cartea, curiosii o pot gasi la editura IBU Publishing. Insa ii rog pe cei care au fost in China sa imi spuna daca atmosfera de acolo chiar este atat de sumbra sau doamna care a scris-o s-a concentrat numai pe ce e mai rau.