Hot City - Cultura urbana feminina

Gabriel Garcia Marquez este departe de a fi un scriitor ce are nevoie de recomandari. Toata lumea a citit “Un veac de singuratate”, a vazut filmul “Dragoste in vremea holerei” si stie ca Marquez a castigat premiul Nobel pentru Literatura, astfel ca e convinsa, inainte ca eu sa fi indraznit sa spun ceva despre “Cronica unei morti anuntate” ca textul acesta e unul genial.

Eu am citit insa acest roman scurt din plictiseala si fara sa ma astept sa intalnesc un text extraordinar. Asteptarile mi-au fost inselata, pentru ca Gabriel Garcia Marquez  reuseste sa ia clasica povestire politista, sa o destructureze, sa o recompuna si sa o umple de simboluri si sensuri la care romanul politist nici nu viseaza.

Nici acum nu imi vine sa cred ca mi-am petrecut jumatate de zi citind pe nerasuflate un roman care incepe cu moartea personajului si care continua cu recrearea circumstanteleor in care acesta a murit.

Cu toate acestea Gabriel Garcia Marquez a reusit sa scrie un text absolut minunat fara sa se bazeze pe dorinta cititorilor de a afla sfarsitul povestii. Tensiunea pe care o creaza scriitura lui Marquez suplineste curiozitatea pe care o trezeste in fiecare dintre noi deznodamantul.

Incepand cu sfarsitul, “Cronica unei morti anuntate” se concentreaza nu atat pe redarea firului evenimentelor ci pe recrearea motivele si intamplarile care au contribuit la moartea lui Santiago Nasar.

Mie cartea aceasta mi se pare un cadou potrivit de Craciun, e scurta, deci va putea fi citita intr-o zi, si e foarte interesanta astfel incat va fi un bun subiect de conversatie.