Refuz sa ma refer la aceasta carte cu titlul sub care e comercializata la noi de editura Polirom, “Surorile Boleyn”, pentru ca e tradus gresit. Titlul original, “The Other Boleyn Girl”, sugereaza foarte bine adevarata tema a cartii: rivalitatea dintre surori, doua fete ale aceleiasi monede.
Pentru cei care nu cunosc povestea: Anne Boleyn a fost ce-a de-a doua sotie a sangerosului rege englez Henric
al optulea (el a avut, in total, sase neveste). Pentru a o putea parasi pe Caterina de Aragon, prima regina, ajunsa la menopauza, Henric nu s-a codit sa renege autoritatea Papei asupra Bisericii Catolice din Anglia.
Anne Boleyn a ajuns asadar regina Angliei din simpla domnisoara de companie pentru ca il impresionase pe rege refuzand timp de 7 ani sa fie amanta lui, dar si pentru ca era tanara si frumoasa si ar fi putut sa-i daruiasca mult-doritul mostenitor masculin. Din pacate pentru Anne, nici ea n-a putut sa-i faca lui Henric un baiat (desi a facut-o pe viitoarea Elisabeta I), asa ca regele s-a plictisit si de ea si i-a inscenat un proces pentru adulter si incest, incheiat cu executia Annei.
Astea sunt faptele. Teoriile privind personalitatea lui Anne sunt multe: ba ca a fost un simbol feminist al demnitatii, intr-o perioada in care femeile erau sclavele vointei barbatilor, ba ca a fost doar o biata victima a lui Henric, ba ca a fost o distrugatoare de familii manipulatoare si calculata. Philippa Gregory, autoarea acestui roman, o favorizeaza pe cea din urma, si o zugraveste pe Anne intr-o lumina absolut oribila.
Insa adevarata eroina a cartii nu este Anne, ci sora ei, Mary Boleyn, care a fost si ea centrul atentiei lui Henric la un moment dat. Adica, mai putin demna ca sora-sa, a acceptat sa fie amanta regelui. In mod cu totul ciudat, Gregory o vede pe Mary, prin ochii careia ni se prezinta marirea si decaderea surorii ei, drept Boleyn cea inocenta si angelica, si victima a manevrelor maleficei Anne. Pana la urma insa nu stie nimeni cum erau cu adevarat cele doua, asa ca orice speculatie e la fel de valida ca oricare alta.
Sa nu va credeti insa ca e un roman istoric de 600 pagini care ar trebui sa va inspaimante. “The Other Boleyn Girl” e de fapt chicklit toata ziua, usor de citit, sentimental, hipersexualizat. Ce-i drept, viata celor din dinastia Tudor a fost si-asa o telenovela, nici macar nu e nevoie sa infloresti cine stie ce ca sa-ti iasa o poveste a la Sandra Brown.
Stilul Phillippei e foarte repetitiv si foarte exagerat. Iar personajele sunt prea schematice si alb-negru: Anne, bruneta, rea, ambitioasa - Mary, blonda, blanda, naiva. Mai e insa si altceva: amandoua fetele sunt de fapt victimele imprejurarilor, ale unui timp si loc in care vointa unei femei nu conta, cand barbatul cu care trebuia sa se culce era ales de interesele familiei. Iar cartea, asa “usurica” cum e, e foarte palpitanta, trebuie sa recunosc, e greu s-o lasi din mana. Cititi si voi asadar o poveste (in mare parte) adevarata care bate filmul, si bucurati-va ca v-ati nascut atat de tarziu.




























Scrisoare deschisa catre ele
Ba, eu chiar asa gandesc :) Cu exceptia faptului ca exa nu imi bantuie...
Suna urat dar este practic
Adica vrei sa-i insemni pe gay, ca sa-i recunosti? Gizas, Hitler era mic...
Scrisoare deschisa catre ele
Nimeni nu gandeste (chiar) asa ... e plin de ipocrizie mesajul :)))