Hot City - Cultura urbana feminina

Sud americanii ne-au adus muzica menita sa ne infierbante sangele si carti in care magicul se insinueaza in realitate treptat, pana o acapareaza cu totul. Se pare ca la ei viata este mai colorata, dand din extrema in extrema cu spontaneitatea cu care noi obisnuim sa injuram printre dinti cand suntem enervati.

Si uite asa ajungem sa aflam despre un batran singuratic din jungla a­mazoniana care si-a gasit alinarea in romane de dragoste cu eroi ce infrunta totul numai pentru a fi impreuna. Bleah am spune, povesti tampite pentru oameni tampiti. Suntem cinici si nu le suportam decat in momentele in care ne suntem de acord ca singura descarcare este un plans bun peste o idee siropoasa.

Ne permitem sa fim cinici fiindca una peste alta ne este bine. Mult mai bine decat personajului din Batranul care citea romane de dragoste de Luis Sepulveda. El are de infruntat probleme mai reale decat cozile la semafoare si semintele scuipate pe pantofi la colt de strada. Si o face cu gratie, chiar daca debuseul e reprezentat de romane de mana a doua.

De fapt nuvela nu este despre dragoste, in orice caz nu despre tipul romantios pe care il cunoastem noi, ci despre Amazon, despre ce inseamna sa traiesti intr-o asezare cu doar cativa locuitori, despre cum se distruge fauna, un pic cate un pic cu fiecare prostie facuta de catre fiecare om in parte care trece pe acolo. O carte despre prostie, nesimtire si lipsa de curaj. Toate poleite cu o impresie excelenta despre sine.

Avem dentistul resemnat ca exemplu al inteligentei ce s-a dat batuta si primarul care merita loc de frunte in caricaturile despre cine ne conduce, il avem pe cel care pentru castigul propriu distruge in jur fara nici cea mai mica atentie, avem marea gloata a celor care accepta si actioneaza atat cat sa nu deranjeze pe nimeni, dar sa le mai pice si lor din cand in cand cate ceva. Avem multe. Chiar si o vanatoare de tigri si o incursiune in psihologia animalului suparat.

Luis Sepulveda, considerat cel mai important scriitor contemporan chilian, declara: “Scriu despre ai mei, despre locuitorii marginalizati ai lumilor mele marginalizate, despre utopiile mele, despre perdantii mei triumfatori.”

Si chiar conteaza despre ce este nuvela? Ar putea fi si despre piscoturi, ca noi de aici mare lucru nu putem face sa salvam Amazonul. Important e ca e foarte bine scrisa, motiv pentru care a si primit un premiu literar in 1989.