Hot City - Cultura urbana feminina

M-ai facut curioasa. Voi citi cartea

Lolita a fost scrisa pentru oameni destepti, carora le plac cartile bune. Punct. Nu a fost scrisa pentru femei sau pentru barbati.
Daca singurul calificativ al fituicii "Anti-lolita" este faptul ca se adreseaza genului feminin, atunci eu as zice pas.
Iar daca "Lolita" ti-a provocat "greata" atunci cred ca ar fi bine sa ramai la lectura cartilor de bucate. Alea sigur nu te ingretoseaza. Daca au si poze, cu atat mai bine.

Nivelul a fost cel initiat de articol. Mi se pare cel putin neproductiva o astfel de impartire a cartilor: carti pentru femei si carti pentru barbati. Si, nu stiu cum se face, dar in general cele "srise pentru femei" sunt cartile slabe, alea de citit cu inima pentru ca femeile sa se poate identifica cu eroina. Sunt carti si autori care mizeaza pe "coarda sensibila", pe aplecarea noastra, poate cumva explicabila biologic, spre chestiile care ne fac sa lacrimam. Mai putin sa gandim. Iar mie o astfel de adresare mi se pare jignitoare. Pentru mine, ca cititoare.
Iti recomand "Cursurile de literatura" ale "blamatului" Nabokov. Acolo spune omul cam cum trebuie citita o carte. Nu cu capul, nu cu inima, ci cu coloana vertebrala. Daca esti curioasa, deschide-o.
Pana una alta, sa gasesc in acelasi articol o referire (negativa) la "Lolita" lui Nabokov (apropos, absolut nemotivata si lipsita de argumente) si una (pozitiva) la o cartulie, mi se pare ca denota, ca sa fiu delicata, lipsa de discernamant. Si de justa apreciere a proportiilor.
Adica, daca mie imi place Sandra Brown si scriu un articol despre una dintre cartile sale, e ok si e dreptul meu. Dar sa compar in acelasi articol Sandra Brown cu "Amantul doamnei Chatterley", sa spunem, mi se pare cam, cum sa zic eu, nepotrivit.

Salut Nora. Mie spre deosebire de Dana mi-a placut Lolita. Am gasit-o extrem de senzuala. In deschiderea romanului ni se explica de ce personajul feminin va fi numit Lolita, in loc de Dolores (numele real), nume simbolic bineinteles. Humbert Humbert (un nume care solicita buzele in pronuntare) o va numi Lo-Li-Ta pentru ca cele 3 consoane silesc varful limbii sa atinga in mod repetat si absolut delicios cerul gurii. Eu am gasit sexy acest exercitiu fonetic reprezentat de numele eroinei.

M-ar interesa ce spune Nabokov in Cursurile de literatura.
Si daca tot e vorba de subiectivism eu sincer nu il gasesc pe Lawrence departe de Sandra Brown. Dar asta e doar parerea mea, nu?

Iar referitor la literatura "biologica" destinata femeilor, poate nu ar trebui discreditata. Mi se pare un inceput bun pentru ca femeile sa inteleaga ca nu e nimic gresit in a scrie sau a citi diferit de cum o fac barbatii. Mi se pare destul de trist ca noi ca femei sa ne jenam ca ne emotioneaza o carte mai putin buna. Suntem diferite, ne exprimam diferit, asta insemna ca suntem mai putin inteligente?

Nu cred ca lolita era goala pe dinauntru, pur si simplu era redata din punctul de vedere al lui Humbert Humbert, astfel ca e oarecum incompleta. Eu nu imi amintesc sa fi citit nimic libidinos in roman. Au trecut ceva ani, dar oricum la vremea aceea nu m-a ingretosat nimic.

Ah, Sabina, mi-ai adus aminte de inceputul romanului, de fraza aceea absolut halucinanta, care anunta, dincolo de orice banuiala de "libidinosenie", in primul rand o poveste de dragoste. Caci, da, Dana, Lolita mi-a placut pentru ca este, dincolo de orice, o poveste de dragoste, chinul unui barbat matur redat atat de bine, de sincer si de convingator: "Lolita, light of my life, fire of my loins. My sin, my soul. Lo-lee-ta; the tip of the tongue taking a trip of three steps down the palate to tap, at three, on the teeth. Lo. Lee. Ta.

She was Lo, plain Lo in the morning, standing four feet ten in one sock. She was Lola in slacks. She was Dolly at school. She was Dolores on the dotted line. But in my arms she was always Lolita."

Si daca asta nu e senzualitate, atunci nu stiu ce naiba ar putea fi.

Si, scuza-ma, dar o carte nu se judeca in termeni precum "libidinosenie". Ci doar ca poetica, rafinament etc. Stii tu, lectiile alea veche ale lui Maiorescu cum ca o carte nu e morala sau imorala. Ci doar buna sau proasta. Nu ma intereseaza daca autorul povesteste atrocitati, ci ma intereseaza sa le povesteasca bine.

Si inca ceva: nu mi-a placut nici sugestia ta cum ca mi-ar placea o carte doar pentru ca a fost categorisita de altii ca fiind o capodopera. Nu ma cunosti si iata-te acuzandu-ma de conformism.

Cat despre afirmatia Sabinei (cea legata de posibilele asemanari intre D.H.Lawrence si Sandra Brown), as fi curioasa sa vad niste motive.

PS: la fel de calduros as recomanda si "Ada sau ardoarea". Tot de Nabokov. Dupa mine, la fel de buna ca Lolita.

Scuze, nu stiu de ce comentariul are o forma asa compacta si greu de citit. Am apasat "enter" pentru a crea paragrafe, cu toate astea...