Iubesc iaurtul cu fructe din copilarie, cand bunica imi amesteca in clasicul si unicul iaurt existent pe piata, cate o lingurita din dulceturile ei maiastre. De ani de zile incerc fiecare iaurt care apare pe piata, in cautarea gustului aceluia care sa imi aminteasca de diminetile in care plecam la gradinita su la scoala.
Toate iaurturile cu fructe sunt bune, pe toate le iubesc, dar intr-o zi in supermarket l-am vazut pe el, rasarind timid din spatele unor marci arhicunoscute.
Nu auzisem pe atunci de Sanlacta, era o marca necunoscuta si ambalajul avea culori destul de sterse. M-am gandit ca nu poate fi ceva grozav, dar curiozitatea m-a impins sa incerc.
Si am avut o revelatie: era iaurtul copilariei mele! In doar doua sortimente, cu piersici si fructe de padure, imi infrumuseteaza acum nu diminetile, caci am pierdut bunul obicei de a manca dimineata, ci dupa amiezile la serviciu, cand dupa cate un articol la care am lucrat fara intrerupere desfac un Sanlacta cu fructe mic, ma las pe spate si il savurez.
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...
Unghii cu probleme. Tipuri
Hello! , , , ,
Oda barbatului in rac
.......superb,acum inteleg multe,nu stiu daca rezist,oricum fericita ca si cu...