Hot City - Cultura urbana feminina

Noi suntem eroi

Nu, nu suntem. Dar ar fi frumos, macar sa credem asa. Noi suntem oameni care se trezesc si schimba lumea, fac un pas in fiecare zi pentru a face lumea un loc mai bun, mai frumos. Fac diferenta, cred. Dar cine suntem noi? Noi, voluntari, asistenti sociali, preoti, oameni cu suflet care ajuta. Nu suntem medici, nu suntem pompieri, nu suntem profesori, nu salvam vieti zi de zi. Suntem cate-un pic din toate.

Meseria noastra este de a aduce un pic de civilizatie, viata normala in viata unor copii care traiesc sub pragul saraciei. Am crezut ca mi se rupe inima azi, cand am vazut ca dupa un strop de ploaie copii mei vin la gradinita plini de noroi in pantofi. Nu numai apa intra in pantofiori, noroiul...si vin fara sosete. Daca as fi putut, as fi scos pantofii mei acolo pe loc si le-as fi dat. Eu, ca adult ma descurcam pana acasa fara ei. Dar am picioarele prea mari. Noroc ca am gasit solutia. Azi. Dar ce va fi maine, nu stiu.

Atatea lectii de viata am invatat in cateva zile, cate nu am vazut in viata mea. Ca educatoare, ajungi sa fii, medic, psiholog, instructor de dans, antrenor de fotbal, cantaret, coafor, bucatareasa, femeie de serviciu in acelasi zi. Copii plang. In fiecare zi. De cele mai multe ori de durere. Se lovesc, sunt loviti, se ciocnesc, le e dor de casa, de mama, de frati... Din fericire copii mei nu plang cand se cearta sau nu se inteleg la joaca. Pentru ei asta nu e problema. Dar vin si imi zic: 'mi-a luat papusa!', 'vreau si eu sa ma joc cu lopata', 'vreau afara la fotbal'. Ieri a fost soare, am fost afara. O fetita a cazut, s-a zgaraiat pe mana. Am bandajat-o. Doi baieti s-au certat, s-au batut, am stat in poarta o jumatate de ora sa-l conving sa vina inapoi. Azi, a plouat. Nu am putut sa ne jucam afara. Am incalzit laptele, am facut si ceai. Copii au venit prin ploaie la gradinita. S-au speriat de foehn. Nu au mai vazut asa ceva in viata lor. Vreau ca ei sa aiba o viata mai buna. Vreau ca lucrurile sa se schimbe, si munca catorva tineri ca mine nu e de ajuns. E primul pas.